Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesaj de condoleanţe adresat familiei Doamnei Teodora Ianculescu Spătaru
Îndurerată familie,
Am aflat cu multă tristeţe vestea trecerii neaşteptate din această viaţă a Doamnei Teodora Ianculescu Spătaru, cunoscut pictor şi expert restaurator de monumente istorice şi bisericeşti.
Arta picturii bizantine şi a restaurării vechilor monumente bisericeşti pe care o stăpânea Doamna Teodora Ianculescu Spătaru nu este o artă obişnuită, ci una sacră, adică teologică şi liturgică, care semnifică întâlnirea omului cu Dumnezeu Cel Sfânt sau cu Sfinţii Lui.
Grija domniei sale pentru păstrarea şi redescoperirea bogatului tezaur românesc al picturii bisericeşti ortodoxe constituie un model şi o cale de întărire a credinţei şi a evlaviei, ştiut fiind faptul că, dincolo de actul artistic, iconografia Bisericii Ortodoxe este în primul rând un mijloc de mărturisire a credinţei în Hristos şi a comuniunii spirituale a Lui cu Biserica.
Domnia sa a lucrat cu dăruire şi pricepere la restaurarea veşmântului pictural al multor biserici şi mănăstiri din ţara noastră înscrise în tezaurul de valori al patrimoniului naţional, unde frumuseţea şi autenticitatea frescelor fac transparente zidurile, devenind ferestre spirituale vizibile ale prezenţei nevăzute a lui Hristos.
Între mănăstirile şi bisericile la care a lucrat Doamna Teodora Ianculescu Spătaru enumerăm: Mănăstirea Hurezi (Vâlcea), Mănăstirea Neamţ (judeţul Neamţ), Biserica Sfântul Ilie (Suceava), Biserica Botezul Domnului (Turnu Severin), biserica mare a Mănăstirii Sinaia (Prahova), Biserica Colţea (Bucureşti), Biserica Icoanei (Bucureşti), biserica Parohiei Dudești Cioplea I (Bucureşti), precum şi catapeteasma Bisericii Domnița Bălașa (Bucureşti).
Apreciind lucrarea domniei sale, în anul 2014, declarat An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, i‑am conferit personal Doamnei Teodora Ianculescu Spătaru Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu“ în cadrul manifestărilor organizate de Arhiepiscopia Râmnicului la Mănăstirea Hurezi.
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morţii şi Domnul vieţii, Care ne spune: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să aşeze sufletul Doamnei Teodora Ianculescu Spătaru împreună cu drepţii, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Veşnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndurerată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
