În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
„O mare instituţie, mai veche chiar decât Constituţiunea”
Astfel era numită în Parlamentul României, în anul 1894, Curtea de Conturi1, un cuvânt laudativ pe care îl amintim cu bucurie, considerând că acesta reflectă în primul rând rolul instituţiei în modernizarea statului şi, apoi, momentul înfiinţării sale, luna ianuarie a anului 1864.
Actul constitutiv al acestei instituţii fundamentale a statului român se leagă de numele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o mare personalitate, cu un accentuat spirit reformator care prin măsurile iniţiate la acea vreme a dorit aşezarea în cadre moderne a noului stat, realizat în anul 1859 prin unirea Moldovei cu Ţara Românească.
Un pas foarte important în realizarea acestui deziderat îl va constitui promulgarea, la data de 24 ianuarie 1864, de către primul domn al Principatelor, a Legii pentru Înfiinţarea Curţii de Conturi, în al cărei preambul se precizează că acest fapt a luat naştere din voinţa „de a da o garanţie mai mult Ţării despre dorinţa noastră ca întrebuinţarea banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice bănuieli de înrâurire din partea agenţilor însărcinaţi cu manipularea (folosirea, n.n.) bugetului (....).”2
Deşi existenţa Curţii de Conturi a României a fost marcată de momente dificile, mergând până la desfiinţarea ei de către regimul comunist în anul 1948, remarcăm faptul că întotdeauna la temelia activităţii sale această instituţie a aşezat valori esenţiale ca independenţa, obiectivitatea, profesionalismul, responsabilitatea, integritatea, transparenţa, imparţialitatea, echidistanţa politică şi eficienţa.
La aceste momente aniversare, Vă adresăm binecuvântări şi aprecieri pentru ducerea la îndeplinire a misiunii asumate, aceea de „exercitare a funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public“, Curtea de Conturi fiind instituţia care nu doar a vegheat ca fondurile publice să fie utilizate în conformitate cu prevederile legale, ci a avut şi o contribuţie permanentă la creşterea eficienţei în gestionarea acestora.
În acest sens, ca instituţie care prin toate acţiunile sale îşi propune promovarea responsabilităţii, a corectitudinii şi a celor mai bune practici în operaţiunile efectuate în legătură cu fondurile publice, considerăm deosebit de relevant rolul Curţii de Conturi pentru funcţionarea normală a unei societăţi credibile şi prospere. Din această perspectivă, Biserica reafirmă nevoia de transparenţă, credibilitate şi cooperare în viaţa publică, care să conducă la recâştigarea speranţei şi a încrederii că prin efortul comun al tuturor celor responsabili se pot găsi soluţii pentru rezolvarea problemelor generate de criza economico-financiară pe care o traversează o mare parte a lumii de azi.
În încheiere, Vă felicităm cu ocazia acestui eveniment deosebit care marchează un veac şi jumătate de la înfiinţarea Curţii de Conturi şi ne rugăm lui Dumnezeu să Vă binecuvânteze şi să Vă dăruiască sănătate şi mult ajutor în activitatea pe care o desfăşuraţi spre binele poporului român!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Mesaj la sărbătorirea a 150 de ani de la înfiinţarea Curţii de Conturi a României, vineri, 6 iunie 2014.
1 ‑Curtea de Conturi a României, Istoria Curţii de Conturi a României (1864-2004), Bucureşti, 2005, p. 11.
2 ‑Op. cit., p. 38.