Demnitatea slujirii de arhipăstor în eparhie este sfântă şi mare, iar sarcinile ei sunt multiple, mai ales într‑o lume aflată în criză spirituală şi materială. Însă, multele lucrări ale slujirii pastorale ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, trăire şi lucrare, mai mult de Hristos‑Capul Bisericii, de Preasfânta Treime şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu, pentru a primi ajutorul lor, spre folosul celor mulţi.
Observaţii la Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat domnului Gyorgy Frunda, preşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului României, următoarea scrisoare în care este prezentat punctul de vedere al Patriarhiei Române referitor la Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale, transmisă spre reexaminare Parlamentului de către Preşedintele României în ziua de 11 aprilie 2011.
Domnule Preşedinte,
Prin prezenta, Vă aducem la cunoştinţă punctul de vedere şi observaţiile Patriarhiei Române cu privire la Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale, transmisă spre reexaminare Parlamentului de către Preşedintele României în data de 11 aprilie 2011.
Legea în cauză cuprinde o serie de aspecte pozitive, printre care amintim:
1. Recunoaşte cultelor calitatea de parteneri sociali şi de furnizori de servicii sociale, încurajând astfel coresponsabilitatea şi cooperarea Stat - Biserică în domeniul asistenţei sociale;
2. Are meritul că face o distincţie clară între activităţile sociale ale cultelor şi activităţile sociale ale ONG-urilor, care nu au durabilitate în timp, nu au aderenţă mare la mase şi nu exprimă o convingere spirituală puternică, întrucât activitatea lor nu este bazată pe experienţa spirituală devenită tradiţie;
3. Remediază după mai mult de un deceniu situaţia discriminatorie pentru culte generată de excluderea acestora de către Legea 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială.
În acelaşi timp, noua lege cuprinde şi unele aspecte discutabile, care pot fi remediate cu ocazia reexaminării:
1. Asimilarea iniţială a tuturor cultelor sub denumirea de Biserică şi derularea dezbaterilor publice pornind de la această denumire sunt forţate şi incorecte, mai ales pentru cultul mozaic şi cultul musulman;
2. Limitarea domeniilor în care statul sprijină activităţile sociale ale cultelor, fiind vizate doar activităţile pentru tineri, bătrâni, victime ale calamităţilor naturale, persoane cu dizabilităţi sau aflate în sărăcie severă. Or, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară activităţi de asistenţă socială şi pentru şomeri, migranţi, dependenţi ş.a.
3. Legea pune în concurenţă directă Biserica Ortodoxă Română cu minorităţile religioase, care sunt masiv sprijinite financiar din străinătate, fără referire expresă în text la criteriul proporţionalităţii, enunţat clar în Legea cultelor (nr. 489/2006), criteriu care corespunde contribuţiei la bugetul de stat a credincioşilor diferitelor culte. Există riscul pentru credincioşii ortodocşi, în actuala formulare a legii, de a fi supuşi prozelitismului altor culte doar pentru că acestea au structuri de asistenţă socială mai performante, datorită fondurilor primite din străinătate.
4. Legea vorbeşte de libera concurenţă, mentalitate de piaţă transpusă în relaţiile dintre culte, atitudine care descurajează cooperarea între diferitele culte în vederea realizării de proiecte comune şi încurajează confruntarea între acestea.
5. Nu este garantată continuitatea sprijinului pe toată durata activităţii sociale în cazul unor activităţi pe termen lung, nici dreptul cultelor de a participa la evaluarea proiectelor, ci se foloseşte sintagma "după caz" (art. 9 alin. 2).
6. Sprijinul de 80% de la buget este mai incert decât sprijinul de 98% din Fondul Social European (fonduri europene), contribuţia proprie a cultelor fiind doar de 2%.
7. Legea acordă prerogative prea largi autorităţilor locale (elaborează raport de oportunitate asupra proiectelor) şi celor centrale (apelul de proiecte), fără a se preciza unde intervine iniţiativa cultelor, care sunt reduse la rolul de simpli executanţi ai demersurilor şi intereselor autorităţilor de stat, nu de parteneri, aşa cum se enunţă în titlu.
Având în vedere cele semnalate, Vă rugăm, Domnule Preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului României, să luaţi în considerare observaţiile Patriarhiei Române la Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale, pentru adoptarea unui text cât mai util societăţii româneşti şi asistaţilor social.
Cu deosebit respect,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române