Pacea - dar divin şi responsabilitate umană

În perioada 29 iunie-2 iulie 2009, la Palatul Patriarhiei, în Sala Conventus, se desfăşoară Consultaţia ortodoxă pe tema învăţăturii şi a practicii privind etica păcii în Biserica Ortodoxă, organizată de Patriarhia Română în colaborare cu Institutul pentru Teologie şi Pace, Consiliul Mondial al Bisericilor şi Institutul pentru Studii despre Pace în Creştinismul Răsăritean. Potrivit Biroului de Presă al Patriarhiei Române, la eveniment participă reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ai Bisericilor Ortodoxe Orientale din întreaga lume.

Ieri, 30 iunie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat participanţilor următorul cuvânt:

Mai întâi, dorim să vă adresăm un călduros cuvânt de bun venit aici, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, şi să vă felicităm pentru că aţi ales Patriarhia Română ca loc de desfăşurare a acestei consultaţii ortodoxe pe tema învăţăturii şi practicii privind etica păcii în Biserica Ortodoxă.

În acelaşi timp, ne exprimăm bucuria de a fi - împreună cu Institutul pentru Teologie şi Pace, cu Consiliul Mondial al Bisericilor şi cu Institutul pentru Studii despre Pace în Creştinismul Răsăritean - coorganizatori ai acestei întruniri internaţionale, care abordează, din perspectivă ortodoxă, acest subiect permanent actual, nu doar din punct de vedere teoretic, ci şi practic.

Am putea spune că tema păcii este una la fel de veche ca şi existenţa omului, pentru că, după căderea în păcat, omul a devenit potenţial făcător de vrajbă, de conflicte în relaţie cu semenii săi, din cauza lipsei de iubire şi a autosuficienţei.

Odată cu întruparea sau înomenirea în istorie a Fiului lui Dumnezeu, omul este chemat la pacea lui Hristos, care trebuie să locuiască în inima sa (cf. Coloseni 3, 15), întrucât, aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel, „El (Hristos) este pacea noastră“ (Efeseni 2, 14). În acest sens, pacea omului cu ceilalţi semeni este reflecţia unei păci interioare, pe care o dăruieşte Hristos, ca Domn al păcii (Isaia 9, 5), celor ce caută şi cultivă pacea.

O lume a afirmării dorinţei de dominaţie asupra altora

Lumea în care trăim este, fără îndoială, o lume a afirmării dorinţei de dominaţie asupra altora, în toate domeniile vieţii umane: politic, economic şi social, ceea ce generează conflicte de interese interumane, interetnice şi chiar interreligioase. Faţă de astfel de atitudini negative, creştinii sunt chemaţi să lupte cu patimile egoiste, ca lăcomia, dorinţa de stăpânire, mânia şi violenţa, prin rugăciune şi post, educaţie şi dialog, reconciliere şi cooperare în acţiuni umanitare şi sociale, atitudini şi acţiuni care redau omului valoarea de fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu Cel milostiv, paşnic şi iubitor de oameni.

În felul acesta, pacea este trăită existenţial, ca realitate transformatoare şi sfinţitoare, imanentă persoanei umane şi, în acelaşi timp, în mod paradoxal, transcendentă lumii. În sensul acesta, Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, interpretând cuvintele scripturistice: „pacea Lui nu va avea hotar“ (Isaia 9, 6) şi „Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu“ (Ioan 14, 27), spune „Pentru aceasta «nu este hotar păcii Lui», pentru că este un dar mai presus de lume“. Ca „dar“, pacea se acordă personal şi se primeşte personal. Pornind de la premisa că persoana se manifestă ca atare în multitudinea de relaţii cu celelalte persoane, înţelegem de ce pacea, trăită personal, ca dar divin, are eficienţă transformatoare asupra relaţiilor dintre toţi membrii societăţii umane.

Binecuvântăm lucrările acestei consultaţii şi vă urăm deplin succes în lucrarea dumneavoastră de promotori ai păcii şi ai demnităţii umane.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române