Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Protosinghelul Daniel Pantazi - slujitor smerit și duhovnic înțelept (1938-2020)
Am aflat cu tristețe despre trecerea din această viaţă a părintelui protosinghel Daniel Pantazi, fost preot slujitor la Catedrala Patriarhală și la Schitul Măgureanu din București.
Părintele Daniel Pantazi s-a născut la data de 11 octombrie 1938, în comuna Cernătești, județul Buzău, primind la Botez numele Dumitru.
Între anii 1953-1958, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Buzău, apoi Institutul Teologic de grad Universitar din București, pe care l-a absolvit în 1970 cu lucrarea de licență: Principii și aspecte ale educației creștine la Sfântul Ioan Gură de Aur.
La data de 1 martie 1973, vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina l-a numit Șef de depozit în cadrul Administrației Patriarhale.
Din anul 1977, a ocupat, prin concurs, postul de director al Departamentului Bunuri bisericești din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, până în anul 1988, când se retrage din funcție. Între anii 1980 – 1983, a fost protopsalt al Catedralei Patriarhale.
În anul 1983, a îmbrățișat viața monahală la Mănăstirea Cernica, fiind tuns în monahism la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, primind numele de monah Daniel. În acelaşi an, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Justin Moisescu, a fost hirotonit ierodiacon pe seama Catedralei Patriarhale, treaptă în care a slujit până în anul 1990, când a fost hirotonit ieromonah și hirotesit duhovnic pentru Catedrala Patriarhală, de către Episcopul-vicar Roman Ialomițeanul. În anul 1999, Părintele Daniel Pantazi a primit rangul de protosinghel, fiind hirotesit de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu.
În perioada slujirii sale la Catedrala Patriarhală, Părintele Daniel a fost detașat pentru scurte perioade de timp ca preot slujitor la Mănăstirile Suzana și Țigănești. În calitatea sa de preot slujitor şi duhovnic, a slujit cu multă evlavie Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și a povățuit mulți fii și fiice duhovnicești vreme de 17 ani, până în anul 2007, când s-a pensionat. A fost îmbisericit apoi pentru o perioadă de cinci ani la biserica paraclis patriarhal Sfântul Spiridon – Nou din Bucureşti.
Din anul 2012, odată cu reactivarea Schitului Măgureanu din Bucureşti, părintele protosinghel Daniel Pantazi s-a îmbisericit la acest așezământ monahal, unde a slujit până la trecerea sa la cele veșnice.
Părintele protosinghel Daniel Pantazi rămâne în memoria ucenicilor săi și a tuturor celor ce l-au cunoscut ca fiind un monah milostiv și smerit, dar și un duhovnic răbdător şi înţelept.
În aceste momente de vremelnică despărțire, întru aşteptarea Învierii de obşte, adresăm vieţuitorilor Schitului Măgureanu și tuturor fiilor duhovnicești ai părintelui Daniel Pantazi un cuvânt de mângâiere și compasiune.
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului Său, protosinghelul Daniel, împreună cu sfinţii din cer, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru toţi cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Biserici Ortodoxe Române
* Mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare a părintelui protosinghel Daniel Pantazi, fost preot slujitor la Catedrala Patriarhală și la Schitul Măgureanu din București, oficiată sâmbătă, 28 noiembrie 2020, la Schitul Măgureanu din București.
.jpg)
