Pruncul divin născut în Betleem este HRISTOS

În urmă cu două mii de ani, în timpul regelui Irod cel Mare şi al împăratului roman Octavian Augustus, "Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea" (Gal. 4, 4-5). Ţinându-Şi făgăduinţele făcute lui Avraam şi urmaşilor lui, Dumnezeu L-a trimis în lume pe "Fiul Său Cel iubit" (Mc. 1, 11).

Noi credem şi mărturisim că Iisus din Nazaret, născut evreu dintr-o fiică smerită a lui Israel, din Preacurata Fecioară Maria, este Fiul veşnic al lui Dumnezeu (cf. In. 5, 26), Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Coborât din cer, dintre cetele îngereşti, "Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In. 1, 14). Pruncul divin născut în Betleem este HRISTOS. Acest cuvânt vine din traducerea grecească a termenului ebraic "Mesia", care înseamnă "Unsul". Cuvântul Hristos semnifică misiunea dumnezeiască pe care Iisus a îndeplinit-o în mod desăvârşit. În Israel erau unşi în numele lui Dumnezeu cei care urmau să fie consacraţi unei misiuni care venea de la Cel Preaînalt. Aceştia erau împăraţii, arhiereii şi uneori proorocii. Tot aşa trebuia să fie, prin excelenţă, Mesia, trimis de către Dumnezeu în lume pentru a instaura definitiv Împărăţia Sa. Uns de către Duhul Domnului (cf. Is. 61, 1) în acelaşi timp ca Împărat, ca Arhiereu, dar şi ca Prooroc, Iisus a împlinit nădejdea mesianică a lui Israel în această întreită demnitate sau funcţie.

"Bucurie mare, care va fi pentru tot poporul"

Îngerul a vestit păstorilor naşterea lui Iisus ca pe aceea a lui Mesia făgăduit lui Israel: "Vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că în cetatea lui David vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul" (Lc. 2, 10-11). De la început El este "Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume" (In. 10, 36). După ce a fost zămislit în sânul feciorelnic al Mariei de Duhul Sfânt, Iosif a fost chemat de către Dumnezeu "s-o ia pe Maria drept femeia sa" (cf. Mt. 1, 20). Astfel, Iisus, Care Se numeşte Hristos, Se naşte din logodnica lui Iosif în descendenţa mesianică a lui David (Mt. 1, 16). Logodna aceasta, ca legământ sacru cu putere legală, îl îndreptăţea pe Iosif să reprezinte atât pe Fecioara Maria, cât şi pe Fiul ei în faţa autorităţilor şi a societăţii.

Numele de Hristos sau Mesia indică misiunea dumnezeiască pe care o va îndeplini Iisus. Sfântul Irineu, Episcopul Lyonului, afirmă: "În numele lui Hristos este subînţeles Cel Care L-a uns, Cel Care a fost uns şi însăşi ungerea cu care a fost uns. Cel Care a uns este Tatăl, Cel Care a fost uns este Fiul, şi a fost uns în Duhul, Care este ungerea". Când Iisus a primit botezul de la proorocul Ioan în râul Iordan, s-a descoperit consacrarea Lui mesianică veşnică. Atunci, "Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere" (Fapte 10, 38), "ca El să fie arătat lui Israel" (In. 1, 31) ca Mesia. Faptele şi cuvintele Lui Îl vor face cunoscut ca "Sfântul lui Dumnezeu" (Mc. 1, 24) sau "Cel sfânt şi drept" (Fapte 3, 14).

"Să-L mărturisim pe Mântuitorul nostru în viaţa cotidiană"

"Fiul Omului, Cel Ce este în cer" (In. 3, 13), este Mesia, "Împăratul cerurilor Care, pentru iubirea de oameni, pe pământ S-a arătat". Această demnitate împărătească sau regalitate mesianică a lui Iisus este dezvăluită în misiunea Sa de Slujitor Care suferă. "Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi" (Mt. 20, 28). Acceptând Crucea, a dat dovadă că El este Mesia Cel făgăduit. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Îl numesc Împărat, pentru că Îl văd răstignit!" După Înviere, Sfântul Petru proclamă în faţa poporului lui Dumnezeu demnitatea îm-părătească a lui Mesia, zicând: "Cu siguranţă să ştiţi voi, toată casa lui Israel, că pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, Dum-nezeu L-a făcut Domn şi Hristos" (Fapte 2, 36).

Când Evangheliile s-au răspândit în lume, cuvântul Hristos a devenit cel de-al doilea nume propriu al lui Iisus, mai ales la Sfântul Apostol Pavel. Pornind tocmai de la această uzanţă, le-a fost dat învăţăceilor lui Iisus numele de creştini - christiani - (Fapte 11, 26). Încorporaţi lui Hristos prin Botez, noi am primit numele de creştini şi calitatea de urmaşi ai Lui, având îndatorirea să-L mărturisim pe Mântuitorul nostru în viaţa cotidiană. Sfântul Grigorie de Nyssa zice: "Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creştin. Acest nume arată pe Împăratul Care este uns; el este expresia puterii împărăteşti. Dacă este adevărat că numele de creştin echivalează cu cea mai înaltă aristocraţie etică şi spirituală, se cuvine ca noi să ne potrivim viaţa noastră cu numele lui Hristos, prin trăirea vie a atributelor creştine".

La această slăvită sărbătoare, suntem chemaţi să ne punem în ordine propriul suflet în faţa lui Dumnezeu şi să trăim în plenitudine îndatoririle vieţii creştine spre folosul nostru şi al celor din jurul nostru. În calitatea noastră de creştini, avem obligaţia de a-L oglindi pe Hristos în lumea actuală şi de a pătrunde în vieţile celorlalţi, ca să-i slujim pe ei. În acest fel, noi ne dovedim adevăraţi ucenici ai lui Hristos (cf. In. 13, 35), şi-L urmăm pe Domnul Care S-a coborât printre noi, ca, prin slujirea Sa iubitoare şi prin jertfa Sa ispăşitoare, să ne dea nouă "răscumpărare veşnică" (Evr. 9, 12).

Cu durere, trebuie să recunoaştem că printre cei ce se declară creştini, puţini sunt aceia care întrupează în viaţa şi activitatea lor adevărata învăţătură a Mântuitorului nostru. Numai acela care dăruieşte şi se dăruieşte spre slava lui Hristos şi spre ajutorarea "fraţilor Săi foarte mici" (Mt. 25, 40) dă dovadă de o credinţă dinamică şi vie. Un astfel de creştin poate înainta cu o viaţă nouă spre viitor (cf. Rom. 6, 4), contribuind efectiv la înnoirea societăţii umane şi a lumii în care trăim. Alături de aceste gânduri împărtăşite, vă rog să primiţi din partea mea şi tradiţionalele urări: "Sărbători fericite!" şi "La mulţi ani!"

† Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei