Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Recensământul din acest an, moment favorabil pentru mărturisirea identității religioase
Organizarea Recensământului Populației și Locuințelor din România în prima jumătate a anului 2022 reprezintă nu doar un proces de actualizare a datelor și statisticilor administrative ale populației și proprietăților din România (informații pe care autoritățile de stat deja le dețin, în cea mai mare măsură), ci și un prilej pentru fiecare dintre noi să ne declarăm identitatea etnică, lingvistică și religioasă.
Nimeni în afară de noi înșine nu este în măsură să declare aceste elemente identitare, de aceea refuzul sau nepăsarea noastră de a participa la Recensământ poate genera date inexacte sau eronate în ceea ce privește adevărata structură confesională, etnică și lingvistică a României.
Un recensământ nu este doar un act administrativ, străin de credință și de lucrarea lui Dumnezeu în lume. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut în timpul recensământului organizat de Octavian August, împăratul Romei (27 î.Hr. - 14 d.Hr.), iar acel an a devenit anul 0 al erei creștine și al calendarului civil de astăzi.
Declararea apartenenței religioase este un act personal de mărturisire a credinței în deplină libertate și cu responsabilitate. Să nu considerăm această mărturisire de credință ca fiind neimportantă sau subînțeleasă. Dimpotrivă, este foarte necesară pentru prezentul și viitorul României.
Fie că ne autorecenzăm, fie că-l primim pe recenzorul oficial, nu trebuie să ne rușinăm să mărturisim credința noastră și a străbunilor noștri, identitatea noastră spirituală și etnică.
La rubrica intitulată Caracteristici etno-culturale din formularul de recensământ se declară religia (P3c Cărei religii considerați că aparțineți?). Pe cei care întâmpină dificultăți în a se autorecenza îi îndemnăm să apeleze la personalul calificat din cadrul primăriei de care aparțin, iar pe cei care nu reușesc să se autorecenzeze până la data de 15 mai 2022 îi îndemnăm să-i primească pe recenzori și să răspundă la întrebările din formularul de recenzare.
Nu există nici o justificare pentru a nu participa la Recensământ și de aceea îi îndemnăm pe toți credincioșii să se organizeze în familie pentru a participa la acest important eveniment.
Recensământul din acest an este cea mai bună ocazie să arătăm că poporul român este un popor credincios și majoritar ortodox.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
