„Să ne întoarcem la Tatăl nostru Ceresc“

"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă" ( In. 5, 24). Citiţi în continuare fragmente din scrisoarea pastorală a IPS Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Este sărbătoarea bucuriei care a cuprins toate marginile pământului; în univers se deschide o nouă eră - Era Învierii. Toate s-au umplut de bucurie, în cer şi pe pământ; până şi-n adâncul iadului a pătruns vestea Învierii lui Hristos - învierea noastră. Acum, Tatăl a deschis uşile Raiului să vină pe braţul Său toţi cei ce au stat până azi în umbra morţii. Până astăzi, fiii Săi trăiau departe de El, în adâncă robie. Pentru această zi, Tatăl a pregătit pentru fiii Săi o mare Cină, Mielul de jertfă fiind Fiul Său Cel Unul-Născut, întrupat la plinirea vremii din Fecioara Maria. De azi, Tatăl nostru Cel Ceresc nu mai este trist, căci fiii Săi s-au întors acasă, la sânul Său cel părintesc. A sosit ziua întoarcerii noastre din timp în veşnicie, de la durere la fericire; de aceea revenim în fiecare duminică la sfânta biserică: să ne întoarcem la Tatăl nostru Cel Ceresc. Când Hristos murea pe Cruce, noi intram în veşnicie, şi atunci am câştigat dreptul la fericire. (…)

Viaţa, o trăire în Hristos

Fraţi creştini, spunem mereu că a trecut viaţa ca un vis. Viaţa însă nu este un vis, ci o trăire în Hristos. Trecem din viaţa aceasta la o realitate absolut nouă. Învierea Domnului este o noutate absolută în opera de mântuire a omului, a creaţiei Sale.

Implicaţiile Învierii Domnului în creaţie sunt majore, restaurând tot ce era căzut. Ne aducem aminte acum, în această noapte pascală, de "omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi - veşnice".

Prăznuim biruinţa lui Hristos asupra morţii; de azi, viaţa nu va mai putea fi învinsă de moarte. Când l-a creat Dumnezeu pe om, a sădit în el sămânţa vieţii veşnice. Adam n-a murit niciodată, ci doar păcatul a despicat în două ţărâna de suflet. (...)

Ştiinţa caută azi - şi bine face - să vindece cele mai grele suferinţe ale omului; binecuvântată să fie sudoarea frunţii celor ce se ostenesc! Unii se gândesc cum să facă să-l înveşnicească pe om aici, pe pământ. Însă, aflăm din Sfânta Scriptură, după cuvântul psalmistului, că viaţa omului pe pământ este de şaptezeci, optzeci de ani şi ce este mai mult, este osteneală şi durere (cf. Ps. 89, 10-11). Oare ar fi bine să înveşnicim noi o lume căzută, să înveşnicim păcatul, să eternizăm căderea?! Să înveşnicim ura, uciderea?! Oare acestea sunt valorile veşniciei?! Acestea au fost oare aduse de Hristos în lume?! Dacă un vultur este ţinut mult în cuşcă, uită să zboare; aşa este şi omul care este ţinut mult timp de păcat, sufletul său nu mai poate zbura spre înaltul cerului. Hristos este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6), adică El ne trece prin această viaţă pe Calea cea adevărată şi ne duce la Viaţa veşnică - "în casa Tatălui" (cf. Ioan 14, 2).

Cercetaţi-i şi-i vindecaţi pe cei bolnavi, dar nu-i trimiteţi apoi în cenuşa morţii, nu-i ardeţi, căci florile nu se ard! Dumnezeu a sădit în noi darul nemuririi; florile Raiului nu se ofilesc niciodată. (…)

Darul nemuririi în Hristos

Trecem prin această lume cu credinţă şi nădejde şi ne împărtăşim mereu din iubirea lui Dumnezeu. Credinţa şi nădejdea sunt aripile omului, iar hrana lui este iubirea lui Dumnezeu, este Sângele lui Hristos vărsat pe Crucea Golgotei.

Cel ce se hrăneşte cu iubire nu va mai muri. Iată care este darul nemuririi - Hristos - pe Care Tatăl ni L-a dat în dar; L-a primit întâi Maica Domnului şi apoi S-a dat pe Sine jertfindu-Se ca să ne împace cu Tatăl. Ni L-a dat hrană cerească să trăim ca cei din ceruri în sfinţenie şi lăudând pe Dumnezeu. Pâinea cerească, pâinea vieţii este Hristos; crede că, împărtăşindu-te, nu vei mai muri, ci vei trece de la moarte la viaţă. Ne-ai zidit, Doamne, spre nemurire, dă-ne pâinea şi apa vieţii, apa cea vie, să ne putem petrece paştile vieţii noastre întru bucuria Duhului Sfânt! Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, în capitolul 20, consemnează cuvintele Mântuitorului Hristos, cuvinte care ar trebui să ne dea mult de gândit, căci vedem azi în jurul nostru tot mai multe cazuri de sinucidere.

Zice Hristos Domnul: "Şi cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acesta şi învierea cea din morţi (…) nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii" (Luca 20, 35-36). Iată la ce stare ne ridică Hristos prin Învierea Sa - la starea de fii ai Învierii care nu mai pot muri.

Iubite frate creştine, nu te sinucide, nu ucide, căci nu poţi muri! În tine a sădit Dumnezeu sămânţa nemuririi şi ţi-a dat harul de a deveni fiu al Învierii, şi nu al morţii, după cum ne spune Hristos: "Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El" (Luca 20, 38). (…)

Bucuria Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a cuprins pe cei ce suntem acum în sfânta biserică, aceasta să-i cuprindă şi pe toţi din familiile frăţiilor voastre, pe cei bolnavi şi pe cei din închisori. Vă doresc, cu părintească dragoste, să petreceţi în pace, cu sănătate şi desăvârşită bucurie praznicul Sfintelor Paşti. Doamne, eu am rămas singur şi n-am mormânt, dar rogu-mă Ţie, îngroapă-mă şi pe mine robul Tău - Ioan - în Înviere! Şi acum, la sfârşitul acestei scrisori pastorale, vă salut cu salutare sfântă: Bucuraţi-vă! Hristos a înviat!