În noaptea când S‑a născut Pruncul Iisus într‑o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei‑Fecioare.
Sfântul Grigorie Palama, „teologul luminii dumnezeiești”
De viața și lucrarea Sfântului Grigorie Palama (1296-1359) se leagă receptarea oficială a isihasmului în secolul al 14-lea, ca mișcare de înnoire duhovnicească prin rugăciune neîncetată. Membru al unei familii vechi senatoriale, Sfântul Grigorie Palama a intrat în monahism în anul 1316, în Muntele Athos, unde a petrecut o perioadă de timp la mănăstirile Vatoped și Marea Lavră, adică în părțile în care se află acum Schitul românesc Prodromu. Ulterior, a mers la schitul Glossia, unde a trăit mai mulți ani în ascultarea duhovnicească a unor pustnici care aveau darul sfânt al rugăciunii neîncetate. Începând cu anul 1336, a intrat într-o controversă cu teologul scolastic Varlaam de Calabria, care ataca temeiurile rugăciunii neîncetate și ale vederii luminii necreate. În sinoadele locale întrunite în Constantinopol, în anii 1341, 1347 și 1351, învățăturile lui Varlaam de Calabria, dar și ale lui Grigorie Akindin și Nichifor Gregoras, alți opozanți ai isihasmului, au fost condamnate. Sfântul Grigorie Palama a îndurat prigoniri din cauza mărturisirii credinței referitoare la vederea luminii necreate, fiind chiar şi întemnițat. În cele din urmă, fiind eliberat, a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului, în anul 1347, scaun pe care l-a ocupat până la moartea sa, în anul 1359. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1368, la numai nouă ani după trecerea sa la cele veșnice.
Așadar el a trecut la Domnul în anul 1359, când s-a înființat Mitropolia Ungro-Vlahiei, adică a Țării Românești. Și deci a fost contemporan - și probabil s-au cunoscut personal - cu Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, un alt isihast care a fost primul mitropolit al Țării Românești, ca voievodat sau principat. Patriarhia Ecumenică l-a mutat de la Vicina la Câmpulung și apoi la Argeș cu încredințarea ca Sfântul Iachint de Vicina să fie sfătuitor al domnitorului Țării Românești pentru a păstra dreapta credință, deoarece exista pericolul convertirii unor români la catolicism, prin lucrările pe care le făceau conducătorii catolici maghiari, la porunca papei. Așadar, într-o perioadă când se exercita un prozelitism occidental asupra ortodocșilor, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina a devenit Mitropolitul Țării Românești. Și această Mitropolie a Țării Românești deci a fost înființată în anul în care a trecut la Domnul Sfântul Grigorie Palama.
Sfântul Grigorie Palama a fost numit „teologul luminii dumnezeiești”. El a sintetizat învățăturile scripturistice și patristice, referitoare la vederea luminii necreate, ca o mărturie durabilă pentru veacurile următoare şi a definit isihasmul ca fiind o învățătură fundamentală a Bisericii Ortodoxe.
(Extras din cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, de la Catedrala Patriarhală, rostit cu prilejul proclamării „Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi „Anului comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ” , București, 1 ian. 2022)
* Titlul aparține redacției