Tomos Patriarhal și Sinodal privind așezarea în ceata Sfinților a celor patru Cuvioși români care s-au nevoit în Sfântul Munte Athos

Citiți și: Proclamarea canonizării Cuviosului Dionisie de la Colciu în Muntele Athos

Tomos patriarhal și sinodal privind așezarea în ceata Sfinților a Cuvioșilor care s-au nevoit în Sfântul Munte Athos, a ieromonahului Nifon, numit Ionescu, proto-dicheul Schitului Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, a monahului Nectarie Protopsaltul, Prodromitul, numit Crețu, a ieromonahului Dionisie de la Chilia Vatopedină a Sfântului Gheorghe din Colciu, a ieromonahului Petroniu, dicheu al Schitului Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu

Pe aceștia care au trăit în evlavie și în sfințenie, urmând lui Hristos, care s-au arătat vase alese ale harului dumnezeiesc, înzestrați fiind de Dumnezeu și cu feluritele daruri ale Sfântului Duh, prin care au ajutat și au vindecat sufletele și trupurile multora dintre semenii lor, pe cei care prin rugăciune, slujire și nevoință s-au făcut bineplăcuți lui Dumnezeu în această viață, iar după mutarea lor la Domnul s-au făcut cunoscuți celor vii prin semne și minuni, a căror mijlocire o cheamă credincioșii ortodocși, cu multă evlavie și credință, în deplină încredințare de sfințenia și de îndrăzneala lor către Dumnezeu, pe aceștia Sfânta Biserică a lui Hristos știe a-i cinsti, a-i mări și a-i lăuda în cântări împreună cu poporul ales al lui Dumnezeu, numărându-i în ceata Sfinților și a Cuvioșilor și chemând rugăciunea și mijlocirea lor puternică către iubitorul de oameni Dumnezeu, spre iertarea păcatelor, tămăduirea bolilor, ocrotirea și întărirea în credință, în puține vorbe, spre folosul sufletelor și trupurilor credincioșilor creștini.

Astfel, ieromonahul Nifon, numit Ionescu, proto-dicheu al Sfântului Schit Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, monahul Nectarie Protopsaltul, Prodromitul, numit Crețu, ieromonahul Dionisie, de la Sfânta Chilie Vatopedină a Sfântului Gheorghe de la Colciu, și ieromonahul Petroniu, dicheu al Sfântului Schit Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, osebindu-se prin astfel de virtuți alese și fapte vrednice, strălucind prin viața lor cuvioasă, pornindu-se din România și viețuind mulți ani în dumnezeieștile lăcașuri ale Sfântului Munte, și-au petrecut viața pustnicească în nevoință plină de osteneală, unii primind și harul preoției și făcându-se părinți duhovnicești și mângâietori pentru mulți monahi și pelerini, sfințindu-se întâi de toate prin ascultare deplină și supunere jertfelnică, prin tăierea continuă a voii proprii, prin lepădare de sine și smerenie, prin înfrânare și multe strădanii, învățând și sprijinind cu dragoste poporul care venea pentru întărire și mângâiere duhovnicească.

Aceste fapte au fost aduse la cunoștința Bisericii prin scrisori oficiale de către Preafericirea Sa Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Ungrovlahiei și Patriarhul României, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei, iubitul nostru frate și împreună-slujitor în Domnul, care a depus și dosarele complete corespunzătoare, cu un număr satisfăcător de semnături și mărturii demne de încredere, precum și alte dovezi care adeveresc limpede și arată în chip vădit viețuirea înaltă și faptele îndumnezeite ale acestor părinți atoniți cu viață cuvioasă, bărbați care au întrecut pe mulți prin virtute, care s-au îmbogățit de harul îmbelșugat al darurilor dumnezeiești și care au pășit mereu pe calea cea strâmtă și cu chinuri a monahismului până la sfârșitul vieții, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, și a cerut ca Biserica să-i introducă oficial în Calendarul său, ca sfinți.

Prin urmare, Smerenia noastră, împreună cu Înaltpreasfințiții și preacinstiții noștri Mitropoliți, iubiții noștri frați și împreună-slujitori în Duhul Sfânt, luând în considerare mărturia neîntreruptă a conștiinței bisericești cu privire la sfințenia acestor cuvioși părinți atoniți, nu doar a pelerinilor și a nevoitorilor din Muntele Athos - al cărui episcop canonic suntem -, ci și a credincioșilor din România ortodoxă, și cinstea ce li s-a dat încă de la început ca unor cuvioși, și, urmând rânduiala comună a Bisericii, am primit cererea Preafericirii Sale și am socotit-o dreaptă și cuvenită.

De aceea, hotărâm în Sinod și poruncim în Duhul Sfânt ca cei patru părinți atoniți pomeniți, ieromonahul Nifon, monahul Nectarie Protopsaltul, ieromonahul Dionisie de la Colciu și ieromonahul Petroniu, care provin din România, să fie împreună socotiți cu Sfinții Bisericii în toți vecii, fiind cinstiți și sărbătoriți de către clerici, monahi și credincioși în cântări de laudă în fiecare an după cum urmează: Nifon Prodromitul la data de 13 iulie, Nectarie Protopsaltul la data de 18 noiembrie, Dionisie Vatopedinul la data de 11 mai, Petroniu Ieromonahul la data de 24 februarie.

Spre mărturie și întărire a acestora, s-a alcătuit acest Act patriarhal și sinodal, care a fost semnat și așezat în Sfântul Codice al Sfintei Mari Biserici a lui Hristos de la noi și a fost trimis Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul României, în copie fidelă și neschimbată, pentru a fi citită în biserici și așezată în Arhivele Sfintei Biserici a României, precum și Sfintei Chinotite a Sfântului Munte, unde cinstea și pomenirea lor rămân veșnice și nestinse, de asemenea pentru a fi păstrată în arhivele lor.

În anul mântuirii 2025, luna octombrie, ziua 16, Indictionul al IV-lea,

† Bartolomeu
Patriarhul Constantinopolului

și ierarhii membri ai Sfântului Sinod
al Patriarhiei Constantinopolului