Un ambasador al culturii româneşti - Domnul Dan Hăulică (1932-2014)

Am aflat cu tristeţe vestea trecerii din această viaţă, în dimineaţa zilei de duminică, 17 august 2014, a Domnului Dan Hăulică, distins om de cultură şi unul dintre cei mai importanţi critici de artă români.

Întreaga sa activitate desfăşurată în slujba culturii româneşti l-a făcut cunoscut pe plan naţional şi internaţional.

Domnul Dan Hăulică s-a născut în municipiul Iaşi, la data de 7 februarie 1932. A urmat studiile liceale şi Facultatea de Litere la Iaşi, apoi Facultatea de Istoria Artei la Bucureşti. După absolvirea studiilor a fost conferenţiar şi apoi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti. Din anul 1963 a fost redactor al revistei „Secolul XX“, una dintre cele mai bune reviste de cultură din România înainte de anul 1989. În anul 1990, a devenit primul ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO şi reprezentant al României pe lângă Uniunea Latină.

Este autorul mai multor monografii dedicate unor mari artişti români şi străini: „Peintres roumains“ (în două volume, 1963-1965) „Brâncuşi, ou l'anonimat du génie“ (1967), „Picasso - Célébration du centenaire dâune naissance“ (1982); ca şi al unor lucrări privind probleme ale culturii contemporane, adunate în volume, precum: „Critică şi cultură“ (1967), „Geografii spirituale“ (1973), „Nostalgia sintezei“ (1984), „Dimensiuni ale artei moderne“ (1992). De asemenea, Domnul Dan Hăulică este autorul unor scenarii de film: „Ştefan Luchian“, „Henri Catargi“, „Ziduri care visează“, „Curajul marilor spaţii“, „Grădini şi himere“, „Viorel Mărginean“.

A fost preşedinte şi apoi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, al Consiliului Audiovizualului Mondial pentru Editări şi Cercetări de Artă, al Ligii Culturale România-Franţa, membru al Academiei Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte şi al Societăţii Europene pentru Cultură. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 mai 1993. A contribuit în mod deosebit la multe simpozioane organizate de Mănăstirea Putna, în cadrul Fundaţiei Credinţă şi Creaţie, în anii 2007-2014.

De-a lungul anilor, a fost distins cu numeroase premii: Premiul pentru critică de artă (1966), Premiul criticii al Uniunii Scriitorilor (1974, 1984), Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici şi Premiul pentru calitatea comentariilor la filmele de artă (1975), Premiul „Camera“ (Londra, 1978); medalia de aur „Tre Oci“ (Veneţia, 1982) ş. a.

Membru al multor instituţii academice din ţară şi străinătate, cu o impresionantă activitate publicistică de specialitate în reviste naţionale şi internaţionale de prestigiu, distins cu numeroase ordine, medalii şi titluri academice, Domnul Dan Hăulică va rămâne un model luminos şi inspirator pentru generaţia tânără, prin opera sa academică, prin tenacitatea sa, prin nobleţea sa sufletească şi prin modul în care realiza legătura armonioasă între generaţii.

Erudiţia şi spiritualitatea sa creştină, orizontul său vast în domeniul artei româneşti şi universale îl plasează în rândul marilor personalităţi contemporane.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel înviat din morţi să odihnească sufletul său luminos împreună cu drepţii, să aline durerea familiei îndoliate şi a tuturor celor care astăzi sunt întristaţi de această plecare dintre noi a distinsului om de cultură Dan Hăulică.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de înmormântare a regretatului om de cultură Dan Hăulică, Bucureşti, 20 august 2014.