Un egumen statornic şi osârduitor

„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi.“ (Ioan 11, 25)

Întristată obşte a Mănăstirii Neamţ şi a Schitului Pocrov,
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Îndoliată asistenţă,

Cu multă tristeţe am aflat de mutarea la cele veşnice a părintelui protosinghel Gher­vasie Gheorghe, vrednic egumen al Schitului Pocrov-Neamţ vreme de 35 de ani. Monah harnic, atent şi statornic, părintele Ghervasie a ştiut să folosească de-a lungul vieţii timpul ca un dar al lui Dumnezeu şi ca drum către mântuire.

Originar din comuna Preutesti, aflată în ţinutul Fălticenilor, proto­singhelul Gher­vasie provenea din familia numeroasă a bunilor creştini Ioan şi Eca­te­ri­na, care au crescut treisprezece copii. La vârsta de 16 ani şi-a început calea a­ne­voioasă a vieţii monahale la Mă­năs­ti­rea Bistriţa - Neamţ, unde a fost primit de către stareţul de atunci, arhimandritul Eftimie Luca, actualul Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului.

Şi-a îndreptat apoi paşii spre Mă­năs­ti­rea Horaiţa, unde era stareţ un unchi de-al său, arhimandritul Gherontie Gheor­ghe, sub povăţuirea căruia şi-a continuat noviciatul. A intrat în cinul monahal la 20 iunie 1953 şi apoi a fost hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Sebastian Rusan, la 11 august 1953, fiind rânduit ucenic al episcopului Eugeniu Laiu, retras la Mănăstirea Ho­raiţa în vremea dictaturii comuniste. În acei ani l-a slujit cu mult devotament pe vrednicul vlădică, până când a fost nevoit să părăsească mănăstirea, în urma ho­tă­rârii regimului totalitar. Cu mare tristeţe în suflet ierodiaconul Ghervasie s-a întors în lume, ca urmare a De­cre­tului 410/ 1959. După doi ani de în­stră­i­nare s-a stabilit la Mănăstirea Neamţ, unde erau în desfăşurare ample lucrări de restaurare a ctitoriei ştefaniene şi a incintei mănăstireşti. A lucrat atunci ca muncitor pe şantier. Era perioada când arhitecţii şi constructorii au dispus demolarea Paraclisului Sfântul Gheorghe şi rezidirea acestuia în spaţiul dinspre ră­să­rit al incintei. A rămas memorabilă ac­ţiunea părintelui, care a intervenit a­tunci pe lângă responsabilii şantierului pentru a nu fi aruncată pia­tra de la Sfânta Masă a vechiului paraclis. A strâns-o şi a refăcut-o în noul amplasament. Tot el a delimitat cu piatră conturul ce se vede şi astăzi al vechii biserici ctitorite în incinta Mănăstirii Neamţ de voievodul Petru Muşat. De la Mănăstirea Neamţ, părintele Ghervasie a fost transferat pe şantierul Mănăstirii Agapia, unde se restaura biserica, sub stăreţia stavroforei Eustochia Ciucanu. După terminarea lucrărilor, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Justin Moisescu, l-a trimis în obştea Mănăstirii Neamţ, cu ascultarea de electrician şi instalator, remarcând priceperea şi simţul gospodăresc ale tânărului ierodiacon care îşi schimbase haina monahală cu salopeta de zidar, dar sufletul rămânându-i acelaşi, al unui călugăr devotat făgăduinţelor depuse în faţa Sfântului Altar. După povaţa primită de la înţeleptul duhovnic, ie­ros­chi­mo­nahul Paisie Olaru, părintele Gher­vasie a îmbrăcat din nou haina monahală.

În anul 1978, stareţul Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Efrem Chişcariu, l-a propus ca egumen al Schitului Pocrov, care era aproape părăsit, într-o stare avansată de degradare. La Schitul Po­crov, aşezat într-un preafrumos luminiş, loc pe care Sadoveanu l-a numit Poiana Raiului, părintele Ghervasie a adunat o mică obşte, iniţiind un program intens de refacere a vieţii liturgice şi duhovniceşti, dar şi a gospodăriei aşezământului. Astfel, s-au restaurat, pictat şi împodobit biserica şi paraclisul, casa egumenească, celelalte clădiri, acareturile, gardurile şi s-a amenajat, de multe ori, calea de acces către schit.

În toate ascultările încredinţate lui, părintele Ghervasie a dovedit dăruire, supunere, conştiinciozitate, râvnă şi multă dragoste pentru slujirea lui Hristos. Liturghisitor evlavios, duhovnic bun, monah smerit şi gospodar harnic, părintele Ghervasie a fost apreciat nu doar de fraţii călugări, de clerici şi elevii seminarişti, dar şi de mulţi credincioşi, care s-au încumetat să urce drumul ane­vo­ios prin bătrâna pădure de conifere, către rariştea de sub muntele Vasanu.

Un înalt demnitar al ţării, domnul Nicolae Văcăroiu, pe când era prim-ministrul României, a vizitat schitul din Poiana Raiului, împreună cu alte oficia­li­tăţi ale administraţiei centrale şi locale. Ospitalitatea şi felul special de a fi al gaz­dei i-au impresionat pe oaspeţi, aşa încât s-a hotărât începerea lucrărilor necesare pentru electrificarea aşezământului monahal.

Vrednicul de pomenire patriarh Teoc­tist, iubitor al liniştii şi frumuseţii de la Pocrov, a remarcat calităţile părintelui Ghervasie, şi anume statornicia, credincioşia şi slujirea faţă de Biserică, virtuţi pe care le-a răsplătit în anul 1988 (1 octombrie) cu acordarea rangului de protosinghel.

În timpul arhipăstoririi Noastre ca Mi­tropolit al Moldovei şi Bucovinei am urcat de mai multe ori la Pocrov, participând fie la hramul închinat Aco­pe­ră­mântului Maicii Domnului, fie în vizite pastorale, apreciind şi admirând stră­da­ni­i­le părintelui egumen Gher­va­sie, care s-a dovedit în ultimii 35 de ani un că­lu­găr deprins cu vitregiile vieţii şi ale naturii, dar şi cu bunătatea şi statornicia, vir­tuţi specifice monahilor nevoitori.

Milostiv şi sensibil faţă de natura creată de Dumnezeu, părintele Gher­va­sie se asemăna uneori cu unii mari pă­rinţi ai Patericului care îmblânzeau ne­cuvântătoarele, transformându-le în prieteni. Mulţi pelerini au rămas impresio­naţi văzând cum toate animalele din gospodăria Schitului Pocrov veneau deodată la el când le chema.

În aceste momente de despărţire, ne amintim cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne întăreşte speranţa, zicând: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25). Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Biruitorul morţii şi Stăpânul vieţii, să aşeze sufletul părintelui Ghervasie împreună cu drepţii şi cu sfinţii Săi în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici în­tris­ta­re, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru cei îndoliaţi,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*Mesaj transmis la slujba de înmormântare a protosinghelului Ghervasie Gheorghe, fost egumen al Schitului Pocrov - Mănăstirea Neamţ, marţi, 26 martie 2013