Un ierarh înţelept, harnic şi darnic: Arhiepiscopul Eftimie al Romanului şi Bacăului (1914 - 2014)

Am aflat cu multă du­rere în suflet de trecerea din aceas­tă viaţă, în ziua de 4 noiembrie 2014, a Înaltprea­sfinţitului Părinte Eftimie, Arhi­e­piscopul Romanului şi Ba­că­u­lui, ierarh venerabil al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­­ne, arhipăstor misionar şi har­­nic, apărător înţelept al tra­di­­ţiei ortodoxe româneşti şi al mo­­­­numentelor istorice bise­ri­ceş­ti.

Decedat la venerabila vârstă de aproape 100 de ani (fără cinci zile), Arhiepiscopul Eftimie Lu­ca a fost unul dintre cei mai lon­ge­vivi ierarhi ai Bisericii Or­to­do­xe Române, în general, şi ai Ar­hiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în special.

Născut în data de 9 noiembrie 1914, în satul Schitul, comuna Hangu, azi comuna Cea­hlău, a devenit din tinereţe mo­nah, diacon şi preot slujitor, fă­când parte dintr-o generaţie de harnici slujitori ai Bisericii noas­­­tre, fiind coleg la Seminarul Teologic de la Cernica şi la Fa­cul­­tatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti cu fericitul întru po­­menire Patriarh Teoctist, cu Arhiepiscopul Gherasim Cris­tea, precum şi cu arhimandriţii Sofian Boghiu şi Grigorie Bă­buş.

În vremuri grele a condus mănăstirile Bistriţa - Neamţ şi Sfântul Ioan cel Nou de la Su­cea­va, cu multă înţelepciune şi hăr­nicie. La recomandarea Mi­tro­politului Moldovei şi Sucevei Iustin Moisescu, a devenit ar­hi­e­reu-vicar al Episcopiei Ro­ma­nului şi Huşilor (30 ianuarie 1972), ajutându-l la conducerea istoricei eparhii pe Episcopul Partenie Ciopron.

După ce a fost întronizat ca Episcop al Romanului şi Huşilor (23 aprilie 1978), s-a îngrijit mult de eparhia sa, restaurând vechile biserici şi zidind altele noi, în timpurile când instituţia Bisericii a cunoscut multe în­gră­diri şi umilinţe. Statornicia sa în credinţă l-a ajutat să slujească Biserica în vremuri grele, în con­textul ostil religiei din vremea regimului comunist, plin de restricţii şi presiuni asupra vieţii Bisericii. Ca episcop al Eparhiei Romanului, a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze credinţa creştină şi cultura românească din această istorică zonă a Moldovei.

A refăcut, în decursul anilor, Catedrala Arhiepiscopală de la Roman, ctitoria domnitorului Petru Rareş, redându-i frumu­se­ţea de altădată prin împreu­nă-lu­crarea cu mari arhitecţi, resta­u­ratori şi pictori (Cişmigiu, Balş, Grimalschi ş. a.), după ce res­ta­u­rase şi consolidase cu ma­re grijă Catedrala Episco­pa­lă de la Huşi, bisericile voievodale ale mănăstirilor Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Bistriţa nem­ţeană, precum şi alte mă­năs­tiri şi biserici din cuprinsul întinsei sale eparhii.

A sprijinit apariţia celor 12 vo­lume ale Vieţilor Sfinţilor, în editura Episcopiei Romanului, cu binecuvântarea şi sprijinul său personal, precum şi a altor lu­crări de spiritualitate ortodo­xă, cum ar fi: Convorbiri du­hov­ni­ceşti, Vetre de Sihăstrie Ro­mâ­nească, Patericul Românesc ale părintelui arhimandrit Ioa­nichie Bălan.

După anul 1990, a redeschis mai multe mănăstiri şi schituri, a aprobat şi încurajat zidirea de noi locaşuri de închinare, a în­dru­mat preoţii şi monahii, fă­cân­du-se tuturor pildă prin fap­tă, cuvânt rostit şi cuvânt ti­pă­rit.

În vremea păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (1990-2008), Epis­copul Eftimie Luca a lucrat cu osârdie şi multă căldură sufle­teas­că. A răspândit în jurul său lu­mină şi bunătate, pentru că a fost un ierarh harnic şi darnic. În anul 2009, la propunerea noas­tră, Sfântul Sinod al Bi­se­ri­cii Ortodoxe Române a ridicat Epis­copia Romanului la rang de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Romanului şi Ba­că­ului, iar chiriarhul acesteia a primit rangul de Arhiepiscop.

Părintele Arhiepiscop Efti­mie rămâne în memoria noastră ca fiind un om echilibrat, iubitor de pace şi comuniune, un păstor înţelept şi milostiv, prin dra­gos­tea sa faţă de credinţa şi tradiţia Bi­sericii, prin bunătatea şi dăr­ni­cia sa părintească, exprimate adeseori atât faţă de clerici, cât şi de credincioşii păstoriţi. De aceea, i se mai spunea „Eftimie cel Bun“.

La acest moment de doliu pen­tru Arhiepiscopia Ro­ma­nu­lui şi Bacăului şi pentru întrea­ga Biserică Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Si­­­nod şi al nostru personal, a­dre­­săm familiei îndurerate, cle­rului, vieţuitorilor din mă­năs­tiri şi credincioşilor acestei eparhii, părinteşti condoleanţe, ru­gân­du-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să aşeze sufletul vredni­cu­lui de pomenire Arhiepiscopul Efti­mie în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în cea­ta sfin­ţilor Săi slujitori, care au bine­vestit lumii Evanghelia mân­tuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de Înmormântare a Arhiepiscopului Eftimie al Ro­manului şi Bacăului, oficiată în Ca­te­­drala Arhiepiscopală „Sfânta Paras­che­va“ din Roman, joi, 6 noiembrie 2014.