Un iubitor de Liturghie şi cultură

▲ Părintele arhidiacon Ioan Ivan, fost profesor al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi“, va fi înmormântat astăzi, 2 iulie, în cimitirul Mănăstirii Neamţ ▲ Slujba înmormântării va fi oficiată în Biserica „Înălţarea Domnului“ a mănăstirii de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ▲ Părintele Ioan Ivan a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de luni, 29 iunie, la vârsta de 94 de ani ▲ Prezentăm în continuare mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a părintelui arhidiacon profesor Ioan Ivan ▲

Părintele arhidiacon Ioan Ivan a fost profesor şi director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi slujitor pilduitor al sfântului altar aproape 70 de ani.

Ne amintim de ultima întâlnire pe care am avut-o în căsuţa sa, din vecinătatea Mănăstirii Neamţ, în ultimul an de păstorire ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (2008). Am simţit marea dragoste pe care părintele o avea faţă de Biserica Mântuitorului Hristos. Privindu-i viaţa bogată în rugăciune şi fapte bune, înţelegem de ce numele său este pomenit cu mult respect de discipoli şi de toţi cei care l-au cunoscut.

Când am ajuns, prin harul lui Dumnezeu, în anul 1990, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, părintele profesor Ioan Ivan avea vârsta psalmistului. Cu toate acestea, râvna şi dăruirea sa pentru Biserică erau pătrunse de elan tineresc spre încurajarea numeroşilor slujitori ai altarului, monahi şi preoţi de mir, mulţi dintre ei foşti ucenici ai săi de pe băncile Seminarului Teologic de la Sfânta Mănăstire Neamţ, unde părintele Ioan Ivan a activat timp de un sfert de veac.

Dascăl de vocaţie, erudit, evlavios şi înţelept, părintele Ioan Ivan s-a dăruit total slujirii Bisericii şi Şcolii Teologice. După cum îşi amintesc discipolii săi, părintele profesor Ioan Ivan a ridicat mult prestigiul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, într-o vreme când acesta era singura Şcoală de Teologie din Mitropolia Moldovei şi Sucevei.

Pentru această lucrare, el s-a bucurat de aprecierea înaintaşilor noştri întru slujire ai Mitropoliei moldave, vrednicii de pomenire mitropoliţii Sebastian Rusan, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, ca şi de aprecierea ierarhilor Episcopiei Romanului şi Huşilor, eparhie sufragană a Mitropoliei de la Iaşi.

Pasiunea cercetătorului şi jertfelnicia slujitorului sfinţit

Înscris în paginile de istorie ale ţinuturilor nemţene, identificat cu Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, părintele Ioan Ivan a fost un dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre. Cu pasiunea cercetătorului şi jertfelnicia slujitorului sfinţit, părintele profesor s-a dedicat atent cercetării istoriei Bisericii Ortodoxe Române. Teolog învăţat, îndrumător iscusit şi slujitor cucernic, părintele Ioan Ivan a oferit, cu aleasă bunătate, elan tineresc şi speranţă celor ce l-au cunoscut.

Părintele Ioan Ivan era ca un bunic pentru cei tineri, ca un părinte pentru cei adulţi şi ca un frate pentru cei vârstnici.

Mănăstirea Neamţ dă mărturie pentru iubirea părintelui faţă de cultură şi pentru evlavia sa faţă de cult. Ca slujitor al altarului, a împlinit cu râvnă multă lucrarea liturgică a diaconiei, fiind un om al rugăciunii şi al bunei rânduieli.

Am apreciat în mod deosebit îndelungata lui slujire ca diacon şi numeroasele împliniri duhovniceşti şi culturale ale părintelui Ioan Ivan, fapt pentru care i-am acordat în timpul slujirii Noastre la Iaşi înalta distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei: „Crucea Moldavă“ pentru clerici, simbol al aprecierii, preţuirii şi recunoştinţei faţă de un slujitor vrednic şi harnic al Bisericii noastre.

Iar la împlinirea vârstei de 94 de ani i-am conferit „Crucea Patriarhală“ şi am binecuvântat cu bucurie apariţia la Editura BASILICA a Patriarhiei Române a unei cărţi în două volume, lucrare omagială care cuprinde, pe de o parte, aprecieri ale unor ierarhi şi slujitori ai Bisericii, iar pe de altă parte, cele mai importante studii şi articole scrise de sfinţia sa.

Părintele Ioan Ivan nu pleacă dintre noi odată cu înhumarea trupului său în cimitirul Mănăstirii Neamţ, ci va rămâne în rugăciunile şi memoria multor generaţii de clerici care i-au apreciat erudiţia teologică, tactul pedagogic, dar mai ales iubirea sa faţă de Biserică şi de lucrarea ei misionară.

La acest ceas de vremelnică despărţire, întru aşteptarea Învierii de obşte, rugăm pe Hristos Domnul să aşeze sufletul lui în ceata drepţilor şi a sfinţilor Săi slujitori, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţa fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru soborul Mănăstirii Neamţ şi pentru numeroşii săi ucenici şi prieteni,

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române