În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Vestitorul Ortodoxiei - un sfert de secol de apariţie neîntreruptă
Sărbătorirea a 25 de ani de apariţie neîntreruptă a Vestitorului Ortodoxiei reprezintă un prilej binecuvântat de rememorare a momentelor de început ale publicaţiei centrale a Patriarhiei Române şi de evocare a impactului acesteia asupra vieţii Bisericii noastre şi a societăţii româneşti postdecembriste.
Ne amintim cu emoţie cum în anul 1989, în a treia zi de Crăciun, la praznicul Sfântului Apostol, întâi Martir şi Arhidiacon Ştefan, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a binecuvântat iniţiativa noastră - pe atunci protosinghel şi consilier în cadrul Departamentului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic“ al Administraţiei Patriarhale - de a edita un ziar al Patriarhiei Române. Acestui demers, inspirat deopotrivă de experienţa academică de la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia, şi de la Catedra de misiune creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, precum şi de bucuria provocată de darul eliberării de sub dictatura comunistă, i s-au alăturat alţi ostenitori ai Administraţiei Patriarhale şi ai Centrului eparhial bucureştean: Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, pe atunci arhimandrit şi inspector patriarhal pentru învăţământul teologic, vrednicul de pomenire Episcop-vicar Roman Ialomiţeanul al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi domnul Teodor Baconski, la acea vreme doctorand şi redactor la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
În noaptea şi în ziua imediat următoare, am lucrat cu entuziasm la primul număr al acestui inedit produs media bisericesc, expresie a schimbărilor eroice din societatea românească. Au rezultat patru pagini în care au fost prezentate Mesajul de adeziune al Sfântului Sinod la înnoirile politice din ţară, apelul la unitate şi îndemnul pastoral de Crăciun şi de Anul Nou ale vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist - în secţiunea „Biserica strămoşească, alături de popor“, articole privind jertfa eroilor revoluţionari, cu supratitlul „Pomenirea lor din neam în neam!“, eseuri privind „Libertatea - renaşterea comuniunii“ şi „Puterea înnoitoare a adevărului“, după denumirea secţiunilor de la paginile 3 şi 4. Totul sub o singură titulatură: Vestitorul Ortodoxiei Româneşti.
Alegerea titlului publicaţiei a avut în vedere, pe de o parte, fidelitatea faţă de adevărul Evangheliei (Vestea cea Bună) şi, implicit, faţă de tradiţia Bisericii, şi, pe de alta, iniţierea unui dialog misionar şi cultural între valorile Evangheliei şi societatea românească. Cuvântul de binecuvântare al vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist arată tocmai legătura dintre titlul şi programul editorial al noului ziar: „Rod firesc şi necesar al libertăţii pe care poporul nostru a cucerit-o printr-o uriaşă jertfă de sânge, Vestitorul Ortodoxiei Româneşti doreşte să fie şi el vestitorul renaşterii spirituale a neamului românesc, vestitorul unei autentice reveniri la o viaţă religioasă, în duhul tradiţiilor noastre strămoşeşti, păstrate cu sfinţenie de Biserica-mamă, în pofida tuturor vicisitudinilor. Binecuvântăm aşadar acest prim număr al ziarului, împărtăşind nădejdea că el va contribui la redescoperirea valorilor creştine ale culturii noastre şi la întărirea unităţii sufleteşti a tuturor românilor dreptcredincioşi“. Până la jumătatea anului 1992, ziarul şi-a păstrat această denumire, apoi, pentru un an de zile, s-a numit într-un singur cuvânt Vestitorul, pentru ca de la nr. 94/15 mai 1993 să se statornicească titlul păstrat până în prezent: Vestitorul Ortodoxiei.
Efortul colegiului redacţional a fost continuat de cel al ostenitorilor Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, care, sub îndrumarea regretatului părinte director Sabin Verzan, au asigurat tipărirea primului număr al Vestitorului în noaptea dintre 28 şi 29 decembrie. Bucuria imensă a publicării primului ziar bisericesc în noul context socio-politic a covârşit problemele tehnice legate de tirajul limitat de lipsa hârtiei tipografice şi de grafica austeră. De altfel, pentru a simboliza auspiciile providenţiale şi menirea duhovnicească ale publicaţiei s-a optat pentru folosirea unei nuanţe de albastru pentru titlul periodicului.
Iniţial, redacţia şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de provizorat în anticamera paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale. Acest aspect nu a împiedicat implicarea în redactarea materialelor a unor autori de marcă. De pildă, încă de la cel de-al doilea număr, în paginile ziarului semnau articole părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele profesor Constantin Galeriu şi părintele profesor Mircea Păcurariu.
După mai puţin de o lună, Sfântul Sinod întrunit în şedinţa din zilele de 18-19 ianuarie 1990 a adoptat oficial proiectul editorial lansat cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist şi l-a desemnat pe vrednicul de pomenire Episcop Damaschin, la acea dată Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei cu titlul de Severineanul, să coordoneze editarea Vestitorului. Colegiul de redacţie şi al autorilor s-a îmbogăţit succesiv cu noi nume ca: vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania (pe atunci arhimandrit), părintele profesor Ion Bria, părintele profesor Dumitru Popescu, preot profesor Viorel Ioniţă, părintele profesor Nicolae Necula, părintele profesor Ştefan Buchiu, părintele profesor Constantin Coman (care a fost redactor responsabil în perioada 1990-2007), academician prof. dr. Virgil Cândea, academician prof. dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, academician Marin Sorescu, lector dr. Ioan Alexandru, lector dr. Adrian Lemeni, pentru a enumera numai pe câţiva dintre ierarhii, teologii şi intelectualii creştini care au contribuit la apariţia neîntreruptă a periodicului.
Încă de la început, caracterul de gazetă şi apariţia bilunară au fost menite să conducă la realizarea unui cotidian de informare şi atitudine creştină. În primă fază, Vestitorul Ortodoxiei a determinat treptat toate centrele eparhiale din Patriarhia Română să editeze un periodic local. În cele din urmă, bimensualul Patriarhiei Române a pregătit publicarea primului cotidian creştin din istoria presei româneşti: Ziarul Lumina, fondat în anul 2005 cu binecuvântarea primită din partea noastră ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi efortul laicatului misionar ortodox din Iaşi. Datorită continuităţii dintre cotidianul Ziarul Lumina şi săptămânalul Lumina de Duminică, pe de o parte, şi periodicul Vestitorul Ortodoxiei, pe de alta, acestea alcătuiesc din 2008 un tot unitar, intitulat „Publicaţiile Lumina“, parte integrantă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române (alături de Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenţia de ştiri Basilica şi Biroul de presă). Imediat după ce a fost asociat Publicaţiilor Lumina, s-a inaugurat o serie nouă a Vestitorului Ortodoxiei, care începând cu nr. 415/ ianuarie 2008 a devenit revista lunară de informaţie bisericească a Patriarhiei Române. Mensualul îşi împlineşte astfel misiunea de comunicator al lucrării Bisericii în societate şi al comuniunii şi solidarităţii frăţeşti intereparhiale în Patriarhia Română, interortodoxe, intercreştine şi interreligioase pe mapamond.
Aducem rugăciune de mulţumire Preasfintei Treimi pentru ajutorul dat în sfertul de secol de presă bisericească, reflectat în paginile Vestitorului Ortodoxiei, îi felicităm şi îi binecuvântăm pe membrii colegiului redacţional, pe toţi ostenitorii, susţinătorii şi cititorii revistei şi ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască bucuria propovăduirii cuvântului divin ca fiind Vestea cea Bună a mântuirii şi a vieţii veşnice.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române