„Rugăciunea şi postul sunt o putere vindecătoare şi sfinţitoare”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit în Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul) Sfânta Liturghie, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că Evanghelia citită în cadrul slujbei, în care este relatată minunea vindecării fiului lunatic (Marcu 9, 17-32), are o semnificaţie deosebită pentru starea în care lumea se află astăzi: „Aproape întreaga lume suferă de această pandemie provocată de un virus, de un «duh mut şi surd», care nu se arată, nu vorbeşte, nu face zgomot, dar ne arată lucrarea lui de chinuire a oamenilor prin spaimă, suferinţă şi uneori prin moarte”. În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii speciale pentru însănătoşirea bolnavilor şi oprirea bolii. Patriarhul României a rostit rugăciunea specială pentru încetarea pandemiei actuale.

Evanghelia Duminicii a 4-a din Postul Mare ne învață cum trebuie să ne luptăm cu noul virus, „prin întărirea în credinţă, prin intensificarea rugăciunii şi prin post, care înseamnă o căutare mai intensă a iubirii lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că prin credinţă puternică, prin intensificarea rugăciunii şi prin post vom simţi şi noi cum Hristos Mântuitorul ne va ridica din boală şi din suferinţă, aşa cum l-a ridicat pe fiul cel stăpânit de duhul necurat şi l-a dăruit sănătos tatălui său. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat faptul că Evanghelia Duminicii a 4-a din Postul Sfintelor Paşti exemplifică trei lucrări vindecătoare pe care le-a săvârşit Mântuitorul Iisus Hristos. „În primul rând, Evanghelia ne arată că Domnul Iisus Hristos a întărit credinţa slabă a tatălui unui copil bolnav. În al doilea rând, vedem că Hristos-Domnul l-a vindecat pe copilul bolnav, eliberându-l de duhul mut şi surd, care-l chinuia. În al treilea rând, Evanghelia ne consemnează că Mântuitorul Iisus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi cât de necesare sunt rugăciunea şi postul pentru a putea alunga demonii. Această Evanghelie ne arată că, în toată lucrarea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos exprimă o iubire milostivă, smerită şi vindecătoare. Mântuitorul Hristos este Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi în mod deosebit El este şi Învăţătorul ucenicilor Săi şi al tuturor celor care Îl urmează cu credinţă”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a precizat că slăbirea credinţei în Dumnezeu întăreşte lucrarea diavolului asupra omului: „Evanghelia ne arată, în acelaşi timp, multă suferinţă şi puţină credinţă în popor. Există multă suferinţă, pentru că există puţină credinţă! Cu toate acestea, deşi Mântuitorul Se tulbură, Se supără, constatând că există puţină credinţă în popor, totuşi nu rămâne insensibil sau nepăsător la suferinţa copilului”. Preafericirea Sa a precizat apoi că Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că este nevoie nu doar de a pronunţa cuvinte poruncitoare pentru a-i alunga pe demoni, ci este nevoie de rugăciune şi de post. „De ce este nevoie de rugăciune şi de post pentru a alunga duhurile rele? Pentru că ele sunt, în general, pline de mândrie şi de răutate. Numai rugăciunea smerită şi milostivă îi poate alunga. Numai atunci când cel care doreşte să-i alunge pe demoni are smerenie multă în suflet şi iubire milostivă adunate prin post şi rugăciune, duhurile necurate ascultă de el. Această recomandare a Mântuitorului ne arată că prin rugăciune şi post noi dobândim iubirea smerită şi milostivă a lui Hristos, dobândim prezenţa Duhului Sfânt, care alungă duhurile necurate sau rele. De aceea, rugăciunea şi postul sunt o putere vindecătoare şi sfinţitoare (...). Prin post noi ne smerim şi prin rugăciune ne luminăm şi ne umplem de iubirea lui Hristos”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

De asemenea, Preafericirea Sa a făcut referire în predica sa şi la Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, pe care l-a numit dascăl al rugăciunii şi al postului, precum şi al luptei împotriva patimilor egoiste. „Acest sfânt mare şi popular este numit Scărarul pentru că a scris o carte numită Scara virtuţilor sau Scara cerului, în 30 de trepte sau capitole. Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a trăit 70 de ani, între 579 şi 649. A fost timp de 10 ani egumen sau stareţ al Mănăstirii Sinai şi la cererea unui alt Ioan, egumenul Mănăstirii Rait, a scris această carte, Scara, ca o povăţuire sau îndrumare dată monahilor în lupta lor de înduhovnicire, despătimire şi eliberare de patimi egoiste, pentru a dobândi virtuţile. Între virtuţile enumerate de Sfântul Ioan Scărarul, cele mai importante sunt smerenia şi iubirea milostivă. Smerenia este cea mai importantă virtute. De ce? Pentru că prin smerenie omul se goleşte de egoismul său propriu şi se umple de iubirea lui Dumnezeu cea smerită şi milostivă. Iar prin iubire el se face asemenea lui Dumnezeu iubitorul de oameni (...). Duminica aceasta, atât prin Evanghelia pe care am auzit-o, cât şi prin pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, ne îndeamnă la trei mari virtuţi: să ne întărim în credinţă, să ne întărim în rugăciune şi să ne întărim în postire”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.