Arhitectul Iancu L. Atanasescu

Iancu Atanasescu reprezintă o personalitate olteană de excepţie, un arhitect ce şi-a adus contribuţia la valorificarea celor mai frumoase construcţii locale. Între lucrările sale de proiectare şi restaurare se numără şi multe lăcaşuri de închinare, biserici sau mănăstiri. De asemenea, arhitectul este autorul unei lucrări originale ce analizează valoarea culelor din Oltenia.

Iancu Atanasescu s-a născut la 25 ianuarie 1894, la Călăraşi, şi a încetat din viaţă la 9 februarie 1980, la Craiova. A absolvit Liceul "Mihai Viteazul" şi Institutul Electrotehnic din Bucureşti (1921). A terminat Şcoala de Operatori Topometri din cadrul Ministerului Domeniilor şi Şcoala Superioară de Arhitectură.

Arhitect şi restaurator de seamă

În perioada 1927-1944 a condus Serviciul Tehnic din Comisia Monumentelor Istorice a Regionalei Oltenia, apoi Serviciul Tehnic al Mitropoliei Olteniei (1948-1957). A fost arhitect proiectant la Institutul de Proiectare Regională Craiova şi restaurator al monumentelor istorice şi de artă din ţinuturile Olteniei.

Printre lucrările la care s-a făcut remarcat Iancu Atanasescu se evidenţiază cele de proiectare şi restaurare a unor biserici şi mănăstiri: Cozia, Cornet, Govora, Dintr-un Lemn, Polovragi, Crasna, Manu, Iezer, Brâncoveni, Gura Motrului, Topolniţa, Horezu, Arnota, Bistriţa, Mofleni, Jitianu, Sadova ş.a.

De asemenea, a realizat proiectele pentru restaurarea mai multor monumente istorice doljene: Casa Glogoveanu, Casa Băniei, extinderea Palatului de Justiţie (azi Universitatea din Craiova), Policlinica "Dr. Nicodim" şi alte aproximativ 60 de proiecte de biserici noi şi peste 200 de locuinţe particulare (cf. "Dicţionarul personalităţilor doljene", pp. 19-20).

În paralel cu o intensă activitate pe teren, Iancu Atanasescu a ţinut prelegeri de arhitectură şi a întocmit lista monumentelor istorice din Craiova (aproximativ 130, în anul 1931).

De asemenea, a publicat mai multe articole şi studii de specialitate în revistele vremii: "Mitropolia Olteniei", "Ramuri", "Ion Maiorescu".

Însemnări şi observaţii despre prestigiosul arhitect

În revista elevilor Liceului "Carol I" din Craiova, "Ion Maiorescu", apărea în anul 1931 (nr. 6-7, noiembrie-decembrie) o notă a conducerii liceului, în care se spunea: "Începând cu numărul de faţă, vom publica o serie de informaţiuni şi studii cu privire la monumentele istorice din Craiova, Dolj, Oltenia etc., ca să fie la îndemâna elevilor noştri pentru cunoaşterea trecutului nostru şi să le folosească în excursiunile pe care le vor face sub conducerea d-lor profesori. Pentru aceste studii şi pentru îndemnurile de care vom avea nevoie, sprijinul d-lui arhitect I.L. Atanasescu, de la Comisiunea monumentelor istorice, Regiunea Olteniei, promis cu bunăvoinţă, ne este preţios" (p. 50).

În acest număr, arhitectul semna un studiu despre Biserica "Sfântul Dumitru" din Craiova.

În anul următor, Iancu Atanasescu publica în aceeaşi revistă două studii: despre Mănăstirea Bucovăţ ("zisă Coşuna, zisă Bucova din Cătunul Mofleni, jud. Dolj"), "unul dintre cele mai vechi edificii de piatră şi cărămidă, din câte se află în jurul Craiovei, şi care reprezintă arta Bizantină" (nr. 1-2/1932, p. 57), şi despre Mănăstirea Polovragi, studiu apărut în două părţi, în care autorul îşi prezintă şi frumoasele impresii de călător, alături de pertinentele observaţii tehnice: "Mănăstirea înfăţişează priveliştea unei adevărate sihăstrii, a unui lăcaş de pace concentrat în sine, din zidul căruia nu se mai văd decât cerul şi vârful munţilor acoperit de zăpadă şi de ceaţă, ne mai auzindu-se decât valurile zgomotoase ale Olteţului ce par a lua în râs pacea ce domneşte în mănăstire" (nr. 3-4/1932, p. 57).

Într-un studiu publicat în revista "Mitropolia Olteniei" (nr. 1-3/1954) despre Mănăstirea Brâncoveni, "una dintre marile mănăstiri ale Olteniei" (p. 47), Iancu Atanasescu scoate în evidenţă istoricul, arhitectura, starea de degradare, lucrările de refacere şi fondurile acestui frumos lăcaş de închinare oltean.

"Culele din Oltenia" - o lucrare de referinţă

În anul 1968 apărea într-un ziar craiovean un interviu realizat de Al. Dianu cu cercetătorul Iancu Atanasescu, despre cartea la care acesta lucra de mai mult timp, "Culele din Oltenia". Despre această scriere, arhitectul afirma: "Încă de la începutul carierei mele - în urmă cu aproape o jumătate de veac - şi în toţi anii nenumăraţi în care am lucrat în cadrul Comisiei monumentelor istorice, m-au atras aceste podoabe rare, aceste sublime monumente de neîntrecută arhitectură românească. Vreau să ofer cititorului, specialiştilor sau celor neavizaţi o documentare completă. (…) Culele olteneşti au un specific rar întâlnit şi oferă o diversitate de soluţii constructive, care

atestă spiritul genial al poporului - făurar al acestor frumuseţi între frumuseţi".

Cartea anunţată a fost publicată mulţi ani mai târziu (Editura "Scrisul românesc", Craiova, 1974) şi a fost scrisă în colaborare cu Valeriu Grama. În introducerea lucrării, cei doi autori notau: "Culele sunt construcţii a căror prezenţă se întâlneşte mai ales între Dunăre, Carpaţi şi dreapta Oltului. În stânga Oltului, în Muntenia, ele dispar treptat. Un studiu asupra structurii lor, o analiză istorică şi tehnică, în măsură să lămurească folosirea unor elemente de ordin arhitectural, precum şi a cauzelor care au determinat apariţia acestor

elemente, nu s-a făcut. (…) Prezentul studiu asupra culelor din Oltenia pune astfel la dispoziţie cititorilor un amplu material documentar, rod al unor îndelungate cercetări impuse de valoarea istorică şi arhitecturală a culelor, precum şi de rolul lor social. Reconstituind file din istoria zbuciumată a poporului român din această parte a ţării, înnobilată de aceste construcţii atât de originale, cartea de faţă constituie, în acelaşi timp, un îndemn pentru restaurarea şi păstrarea acestor nepreţuite dovezi ale existenţei noastre materiale şi spirituale" (p. 5).

Printre construcţiile prezentate în cuprinsul cărţii, se remarcă şi turnurile unor mănăstiri ce au făcut parte din anumite lanţuri de semnalizare de pe teritoriul Olteniei: turnul Mănăstirii Bucovăţ, turnul Mănăstirii Robaia din Dobreşti şi turnul Mănăstirii Jitianu din Branişte, pentru ca, în "Tabloul sinoptic" de la final, să fie consemnate date cu referire la alte astfel de turnuri de pe lângă diferite mănăstiri oltene.

Mănăstiri pentru prevenirea invaziilor turceşti

Descriind turnurile mănăstirilor din Craiova, Iancu Atanasescu nota: "... dacă privim cu atenţie planul oraşului Craiova, din primele faze de dezvoltare, vedem că acesta a fost înconjurat din trei părţi: sud, est şi vest, de mănăstiri puternic întărite, ce serveau pentru prevenirea locuitorilor în cazul invaziilor turceşti care ameninţau, mai ales, din aceste direcţii (...) Existenţa acestor turnuri întărite, care

n-au servit pentru clopotniţă, şi, mai ales, amplasarea lor, dovedeşte încă o dată preocuparea vechilor locuitori ai Craiovei de a preîntâmpina un nou dezastru ca cel din 1801".