Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Canonul cel Mare la Mănăstirea ieșeană Copou

Canonul cel Mare la Mănăstirea ieșeană Copou

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Flavius Popa - 09 Mar, 2022

Cea de‑a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul a fost citită marți-seară la Mănăstirea Copou din Iași de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

În cuvântul de învățătură ținut la final, ierarhul a afirmat că Dumnezeu știe gândurile oamenilor și că trebuie să Îl vedem pe El în fiecare lucrare pe care omul o împlinește: „Domnul ne arată că știe gândurile tuturor oamenilor, că după cum îndreptând gândul nostru, ceva în viața noastră se adâncește și începem să înțelegem gândul lui Dumnezeu în inima noastră. Un mare părinte duhovnicesc, un părinte sârb, părintele Tadei, spunea că «precum îți sunt gândurile, așa îți este și viața». Gândul cu care faci o faptă, gândul cu care îți duci meseria, gândul cu care vii acasă, gândul cu care te îndrepți spre moarte - pentru că de când ne naștem, ne îndreptăm spre moarte, dar nu cu deznădejde, ci ca întâlnire cu Dumnezeu […] -, știe de mai înainte Dumnezeu de ce avem nevoie. Dacă Dumnezeu știe de tot ceea ce avem nevoie, de fricile noastre, de crizele în care trăim, de spaimele noastre în fața unor dureri care au fost tot timpul, acestea au un rost și o înțelegere. Iar omul, în fața răului și a crizei, începe să înțeleagă scurtimea și sărăcia acestei vieți. Gândul cu care trăim este cel care ne face să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu în istorie și să înțelegem că în tot ceea ce este dat, ne putem întâlni cu Dumnezeu”.