Cântări bisericeşti închinate Sfintei Cruci

Încă din perioada apostolică este menţionată însoţirea rugăciunii cu cântarea. Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, iar Sfinţii Părinţi şi alţi scriitori bisericeşti sau muzicologi au fost preocupaţi de punerea pe hârtie a anumitor cântări bisericeşti care să exprime însemnătatea sărbătorii.

Cu siguranţă, cea mai cunoscută cântare la acest praznic rămâne însuşi troparul acestei sărbători: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău“, tropar alcătuit în glasul I.

Cântarea de la Taina Sfântului Maslu „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“ este o altă compoziţie în glasul VIII care exprimă măreţia şi puterea Sfintei Cruci. Ea se mai regăseşte şi la slujba Utreniei, la Laude.

Podobia în glasul III „Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a arătat, din pescari, Apostoli, şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre“ este o altă cântare la fel de cunoscută în rândul credincioşilor precum şi condacul Sfintei Cruci alcătuit în glasul IV, cu cadenţe în glasul II: „Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celor potrivnici, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă“.

O cântare cunoscută credincioşilor este intitulată „Cântarea Sfintei Cruci“, compusă de către  Dometie Ionescu în glasul VIII. Această priceasnă religioasă face parte din volumul „Cântări religioase adunate şi aşezate pe note orientale şi date la lumină prin sârguinţa părintelui ieromonah Dometie Ionescu“ de la schitul Icoana din Bucureşti, în anul 1909, precum aflăm din prefaţa acestei cărţi. Linia melodică a acestei compoziţii este una destul de simplă, tocmai pentru a exprima dulceaţa şi măiestria prin interpretarea ei: „Astăzi voiesc a-ţi aduce laudă Sfinţită Cruce, Cântând cu cântare dulce: Bucură-te Sfânta Cruce, Bucură-te, bucurie celor din călătorie! Bucură-te sfântă armă care pe vrăjmaşi îi sfarmă!“.

Se cuvine să amintim şi de cele trei compoziţii ale profesorului Dimitrie Cunţan care se află în cuprinsul „Cântărilor bisericesci după melodiile celor opt glasuri“, publicate în anul 1890. Ele sunt: „Mântuieşte Doamne, poporul Tău“ (troparul Sfintei Cruci) în glas I, „Crucii Tale“, glas II precum şi axionul „Rai de taină“, glas VIII. Se observă aici asemănarea glasurilor pe care sunt aşezate aceste cântări cu linia melodică a celor compuse de către ieromonahul Macarie.

Mai există şi o serie de cântări duhovniceşti care sunt interpretate mai mult în bisericile de la ţară de către cântăreţi, şi anume: „Cruce Sfântă părăsită“ glas I, „La umbra Crucii Tale“ glas VIII, „Jos, sub Crucea răsturnată“ glas V, „Drumul Crucii“ glas V.