Colocviile Putnei, ediţia a XIII-a

Centrul de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare“ al Mănăstirii Putna din judeţul Suceava a organizat joi, 7 martie 2013, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române, lucrările celei de-a XIII-a ediţii a Simpozionului internaţional de istorie „Colocviile Putnei“.

În prima parte a zilei s-au prezentat primele şase din cele 12 comunicări ştiinţifice ale acestei ediţii. Aceste prime comunicări au constituit cuprinsul primei secţiuni a colocviului, intitulată „De la „sfântrăposaţii înaintaşi“ la „marele Io Ştefan voievod“. Secţiunea a debutat cu o foarte valoroasă contribuţie a prof. Dumitru Nastase, „Pălăria lui Alexandru cel Bun“, căreia i-a dat citire prof. Ştefan S. Gorovei. Pornind de la menţionarea în cronici a lui Alexandru cel Bun ca un continuator a împăraţilor creştini, autorul s-a concentrat pe un detaliu vestimentar al domnitorului, prezent pe un epitrahil, astăzi pierdut, în care domnitorul apărea alături de soţia sa. Comunicarea s-a legat de un detaliu, aparent „nesemnificativ“, şi anume al acoperământului de cap al domnitorului din respectiva reprezentare, care a fost interpretat de anumiţi istorici ca o simplă „pălărie vrâncească“. Domnul Nastase, coroborând această reprezentare cu alte detalii istorice similare, a demonstrat că, departe de a fi o simplă pălărie care se purta în vreme, în cazul lui Alexandru cel Bun respectivul detaliu vestimentar, datorită unor accesorii din metale preţioase, făcea ca pălăria să se transforme într-o coroană închisă, specifică împăraţilor, autocraţilor. Astfel, „pălăria“ lui Alexandru cel Bun se constituie de fapt într-un însemn imperial al domnitorului, în deplină concordanţă cu alte relatări şi reprezentări din epoca sa. Secţiunea a continuat cu o comunicare a acad. Şerban Papacostea, care a vorbit despre relaţia domnului Alexandru cel Bun cu suveranul său, regele polon Vladislav Jagello, care au evoluat de la cele mai bune relaţii până spre conflictul armat din anul 1431.

Lansare de apariţii editoriale

În cadrul comunicării „Un manuscris necunoscut copiat din porunca lui Iliaş voievod, domnul Moldovlahiei (1434)“, a arhimandritului Policarp Chiţulescu de la Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a semnalat un manuscris care s-a dovedit a fi o copie de secol XVII-XVIII a unui astfel de document miscelaneu, cuprinzând vieţi de sfinţi, cu accent pe viaţa şi cuvintele Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, copiat din porunca domnului moldovean Iliaş la anul 1434. Acest manuscris se înscrie în încercarea domnilor moldoveni de contracarare a acţiunilor unioniste catolice şi de întărire a credinţei ortodoxe.

Comunicarea „Moldova lui Ştefan cel Mare în cronica persană a lui Hasan Rumlu“ a fost expusă în cadrul manifestării de cercetătorul Nagy Pienaru de la la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Domnia Sa a prezentat detalii inedite relative la Moldova lui Ştefan cel Mare, dintr-o cronică persană, originală în multe privinţe.

Prof. Olimpia Mitric de la Universitatea din Suceava a avut bucuria de a veni cu noutăţi legate de redescoperirea unui hrisov de la Ştefan cel Mare dintr-o colecţie particulară din sudul Franţei. Este vorba de un document de danie, datat la 15 martie 1490, aflat în condiţii foarte bune de conservare şi care a dispărut la începutul secolului XX. În particular s-a remarcat conservarea intactă a peceţii, cu un diametru de 12 centimetri.

Ultima comunicare din cadrul primei secţiuni, „Despre «pretendenţa» lui Luca Arbure“, a aparţinut lect.univ. Liviu Pilat de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi. Evenimentul s-a încheiat cu prezentarea a patru apariţii editoriale, dintre care se remarcă monografia arheologică şi istorică dedicată Mănăstirii Dobrovăţ a reputatului arheolog român Voica Maria Puşcaşu. Un eveniment deosebit al zilei l-a constituit lansarea volumului omagial dedicat împlinirii vârstei de 65 de ani a prof. Andrei Pippidi de la Universitatea din Bucureşti.

Comunicări dedicate Mănăstirii Putna

A doua secţiune s-a derulat sub titlul „Mănăstirea lui dragă“. Comunicarea cu titlul „Tetraevanghelul ieromonahului Macarie din Putna (1529)“ a fost pregătită de prof. Maria Magdalena Székely de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi şi de prof. Ivan Biliarsky de la Academia de Ştiinţe din Sofia. Cercetătorii au vorbit despre un manuscris copiat la Putna în anul 1529 pentru Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Suceava, ctitorie a portarului Sucevei, Onufrie Barbovschi, ajuns înainte de martie 1656 la Mănăstirea Rila.

Următoarea comunicare, „Mănăstirea Putna la mijlocul veacului al XVIII-lea: o imagine regăsită“, a monahului Timotei Tiron, de la Mănăstirea Putna, a avut în centru imaginea unui tablou, aflat în prezent la Muzeul de Etnografie din Cernăuţi, care descrie ansamblul Mănăstirii Putna la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Prof. Ştefan S. Gorovei de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi, în comunicarea „Istorie putneană imaginară în pomelnicul Mitropoliei Moldovei (1754)“, a semnalat anumite „erori“ voite, strecurate din motive „binecuvântate“ în pomelnicul Mitropoliei Moldovei. Un exemplu îl constituie un număr de mitropoliţi menţionaţi ca fiind cu metania la Mănăstirea Putna, în contradicţie cu datele istorice disponibile nouă astăzi. O posibilă explicaţie ar fi aceea că, în contextul general al epocii de închinare a mănăstirilor, cu presiuni mari pentru închinarea însăşi a Mănăstirii Putna, mitropolitul Iacob a „inserat“ în pomelnic aceste nume pentru a întări statutul special pe care Mănăstirea Putna l-a avut încă de la început, anume de „cap tuturor mănăstirilor Moldovei“, „singură stăpânitoare tuturor bunurilor ei“ şi din care s-au ridicat mulţi ierarhi ai Moldovei, în vederea menţinerii acestui statut şi în viitor.

În expunerea „Informaţii noi despre Antonie, fost mitropolit al Moldovei“, prof. Augustin Guriţă de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi a adus unele detalii inedite din viaţa mitropolitului Antonie Putneanul, îndeosebi după plecarea sa în Rusia.

A urmat comunicarea ieromonahului Dosoftei Dijmărescu, „Raporturile dintre Mănăstirea Putna şi sihăstria ei în secolul al XVIII-lea“.

În încheierea simpozionului, monahul Iustin Taban, în comunicarea „Mănăstirea Putna în timpul stăreţiei lui Atanasie Prelipceanu (1932-1937)“, a prezentat principalele elemente ale vieţii mănăstirii în perioada menţionată. La finalul manifestării, invitaţii şi-au exprimat satisfacţia pentru a fi participat la un eveniment cultural reuşit. Următoarea ediţie a Colocviilor Putnei, cea de-a XIV-a, se va desfăşura în luna septembrie, la Mănăstirea Putnei. (Monah Ieremia Berbec)