Congres internaţional dedicat Sfinţilor Împăraţi

Teologi, istorici, bizantinologi, profesori universitari din ţară şi străinătate participă  în aceste zile la Congresul Internaţional de Teologie „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii“, dedicat împlinirii a 1.700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano. Congresul a debutat marţi, 21 mai, la Palatul Patriarhiei şi se încheie astăzi.

Lucrările congresului au fost deschise în ziua sărbătoririi Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înalt Preasfinţitului Dionisie, Mitropolitul Corintului şi delegatul Bisericii Ortodoxe a Greciei la hramul Catedralei patriarhale, şi a mai multor ierarhi din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. În cuvântul de binecuvântare adresat participanţilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Biserica Ortodoxă Română a evidenţiat mereu rolul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena la încetarea persecuţiilor pe motive religioase şi implicarea în recunoaşterea creştinismului ca religie licită; evlavia lor în apărarea dreptei credinţe şi susţinerea Bisericii creştine; cinstirea ca mari ctitori de lăcaşuri sfinte; zelul pentru educaţia creştină şi contribuţia la susţinerea şi dezvoltarea lucrării social-filantropice a Bisericii. „Din toleranţi faţă de toate religiile Imperiului Roman, Împăraţii Constantin cel Mare şi Elena au devenit, cu timpul, protectori şi sprijinitori ai Bisericii. Înţelegând astfel nevoia Bisericii de a avea spaţii liturgice corespunzătoare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au devenit mari ctitori de biserici, promovând arta şi arhitectura creştină prin construirea de lăcaşuri de închinare pe tot teritoriul imperiului: la Constantinopol, Ierusalim, Nazaret, Tir, Nicomedia, Trier, Roma etc.  De asemenea, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au promovat şi susţinut pelerinajul la locurile sfinte. Este binecunoscut faptul că împărăteasa Elena a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 326, pentru a căuta Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Împăratul Constantin însuşi a făcut două pelerinaje, unul la Constantinopol, în anul 330, pentru a participa la sfinţirea Bisericii «Sfinţii Apostoli» şi altul în anul 335, la Ierusalim, când s-a sfinţit Biserica Sfântului Mormânt al Învierii Domnului. Sfânta Împărăteasă Elena, pe care Biserica Ortodoxă Română o sărbătoreşte anul acesta în mod deosebit alături de fiul ei, Sfântul Împărat Constantin cel Mare, şi-a arătat iubirea faţă de Hristos Domnul atunci când a parcurs drumul spre mormântul gol al Mântuitorului, a descoperit Sfânta Cruce, cea dătătoare de viaţă, şi a contribuit la construirea Bisericii Sfântului Mormânt“. Preafericirea Sa a mai arătat că Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena se bucură şi astăzi de o popularitate şi evlavie deosebite, datorită calităţilor lor sufleteşti, a credinţei, a dragostei în Dumnezeu, a milosteniei şi a jertfelniciei ce caracterizau viaţa lor zilnică: „Ca apărători ai libertăţii creştine şi ctitori de lăcaşuri sfinte, importanţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este covârşitoare, devenind modele de slujire a Bisericii şi de mărturisire a credinţei creştine în societate şi în familie, prin îmbinarea armonioasă dintre înţelepciune şi evlavie, credinţă şi dărnicie“. 

„Constantin nu este sfârşitul, ci începutul unei istorii!“

Prima sesiune de comunicări din cadrul congresului a fost moderată de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Romeo Moşoiu, consilier în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, a citit mesajul ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie. Ministrul a transmis că lucrările acestui congres vor contribui la alcătuirea unei imagini de ansamblu cu privire la cele mai importante aspecte din viaţa şi activitatea acestei remarcabile personalităţi, acest demers ştiinţific fiind necesar, întrucât „înţelegerea trecutului poate reprezenta în contextul contemporaneităţii un instrument adecvat interpretării realităţilor sociale legate de libertăţile religioase şi, mai ales, o analiză a formării valorilor morale cardinale în societate, iar importanţa soluţiilor şi direcţiilor în acest sens este direct şi indisolubil legată de bunăstarea societăţii“. Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte, a explicat că reflecţia asupra modelului Sfântului Împărat Constantin cel Mare poate contribui la dezvoltarea unei culturi a consensului în societatea românească, în prezent marcată de prea multe conflicte, de prea puţină înţelegere a unora pentru alţii: „În autentic spirit constantinian, pacea unei ţări nu poate fi garantată fără a lăsa în pace sufletele şi conştiinţele. Valoarea de model a momentului constantinian rezidă în dinamica lui. Constantin nu este sfârşitul, ci începutul unei istorii!“

Mihnea Cosmin Costoiu, ministru delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, a arătat că reconsiderarea unei imagini complete asupra a ceea ce a însemnat epoca constantiniană în ceea ce priveşte adaptarea la noile realităţi ale lumii de atunci, prin realizarea reformelor din domeniile instituţional şi administrativ, militar şi economico-monetar, juridic şi religios, ar putea fi de folos, ca un model de perseverenţă şi viziune, nu doar situaţiei României actuale, ci şi Europei şi lumii în general: „Libertatea religioasă, la fel ca şi libertatea de exprimare, are menirea de a genera un cadru pentru dezvoltarea umană, iar istoria ne-a demonstrat în repetate rânduri că, atunci când aceste libertăţi sunt prezente, viaţa culturală şi spirituală a unor întregi comunităţi înfloreşte şi este inspirată de har creator. Tocmai din aceste motive cred că dezbaterea va avea mai mult decât clarificări istorice; ea va implica şi paralele cu realităţile prezente şi poate soluţii cu care ne confruntăm în mod cotidian.“ În deschiderea congresului au mai transmis mesaje Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, şi prof. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti. Referindu-se la tema congresului, prof. Mircea Dumitru a subliniat că „noi  nu studiem istoria pentru a înţelege ce s-a întâmplat în trecut, ci pentru a ne cunoaşte şi a ne înţelege mai bine pe noi, cei de astăzi. Suntem, valoric vorbind, doar în măsura în care reuşim să încorporăm şi să înţelegem mesajele istoriei. Uitându-ne peste timp, vom vedea că ceea ce s-a întâmplat cu 1.700 de ani în urmă, ceea ce reuşesc Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, apare într-un context care era la fel de greu şi tulburat pentru umanitate, aşa cum a fost şi veacul trecut pentru Europa şi pentru întreaga lume. Din păcate, mulţi dintre noi am fost martorii unui veac de ideologii totalitare care au generat regimuri politice, de multe ori chiar criminale. De aceea, cred că mesajul Bisericii noastre Ortodoxe de a face exerciţiul acesta creştinesc al iubirii de aproapele este lecţia pe care noi trebuie să o luăm din istorie şi să o transmitem mai departe“.

Împăratul Constantin şi creştinii în lumina ultimelor cercetări

A doua parte a sesiunii de comunicări a fost deschisă de lansarea primului volum al compendiului de studii „Cruce şi misiune. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi apărători ai Bisericii“, publicat la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Acad. prof. dr. Emilian Popescu a precizat că volumul al doilea al acestui compendiu va reuni studiile prezentate în cadrul congresului.

Prima prelegere ştiinţifică, intitulată „Împăratul Constantin şi creştinii în lumina ultimelor cercetări“, a fost susţinută de către prof. dr. Adolf Martin Ritter, de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Heidelberg, Germania. Referindu-se la tema congresului, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii“, prof. Adolf Martin Ritter a spus că acest adevăr este indiscutabil nu doar sub aspect teologic, ci şi din punct de vedere ştiinţific. „Este în afara oricărui dubiu că împăratul Constantin, chiar dacă pentru unele intenţii arhitectonice, a distrus unele temple păgâne, precum mulţi alţi împăraţi înaintea lui, a garantat libertatea religioasă aşa cum reiese din scrisoarea sa impresionantă pe care o adresează locuitorilor provinciilor răsăritene ale imperiului, imediat după victoria împotriva lui Liciniu. Imensa susţinere economică şi morală pe care Constantin a garantat-o comunităţilor creştine, întemeierea Constantinopolului, construcţiile din Roma, Ierusalim şi Ţara Sfântă, organizarea marilor sinoade episcopale, între care se impune ca un model Sinodul I Ecumenic, şi integrarea Bisericii în reţeaua dreptului public, toate acestea au jalonat o direcţie ce poate fi urmărită şi la sfârşitul secolului în care a trăit Constantin“, a spus prof. Adolf Martin Ritter.

Acad. prof. dr. Emilian Popescu a încheiat prima sesiune a congresului cu prezentarea „Creştinismul pe teritoriul României în vremea lui Constantin cel Mare la populaţia autohtonă şi barbară“. Acad. Emilian Popescu a evidenţiat faptul că, deşi şi-a început cariera sa împărătească în apusul imperiului în anul 306, curând după emiterea Edictului de la Mediolanum în 313, Constantin cel Mare a intervenit şi în problemele sud-estului european, mai cu seamă în cele ale Dunării de Jos. Realizările sale cele mai importante în această zonă au fost recucerirea teritoriului sudic al fostei Dacii, adică Banatul, Oltenia şi Muntenia, pe care îl alipeşte imperiului, îl întăreşte din punct de vedere militar, înzestrându-l cu cetăţi, castre, castele; extinderea asupra acestui spaţiu a administraţiei imperiale, militare, civile şi religioase; construirea unui pod de piatră al cărui capăt de nord era în cetatea Sucidava pentru a garanta circulaţia peste Dunăre în ambele sensuri şi a altor două puncte fortificate. „Odată cu perioada constantiniană, în spaţiul realipit Imperiului de Răsărit, adică Dacia sudică, situaţia se îmbunătăţeşte, ca urmare a libertăţii credinţei, a renaşterii vieţii urbane, mai cu seamă în cetăţile de pe malul nordic al Dunării, şi a sprijinului multiplu acordat Bisericii de împărat. În teritoriul nord-dunărean, ca şi în Scithia Minor, s-au pus în aplicare prevederile Edictului de la Mediolanum, care au revigorat viaţa creştină, iar locuitorii aveau acum nu numai libertate religioasă, ci şi sprijin material“, a spus academicianul Emilian Popescu.

Comunicări ştiinţifice la Academia Română

Miercuri, 22 mai, în prima parte a zilei, au avut loc sesiunile a II-a şi a III-a de comunicări la sediul Academiei Române de pe Calea Victoriei din Bucureşti, în cadrul Congresului Internaţional de Teologie „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii“. În Aula Mare a instituţiei de cultură au asistat la prezentarea referatelor Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, academicieni, profesori de la facultăţile de teologie ortodoxă din ţară, istorici, oameni de cultură, precum şi invitaţii la congres din străinătate. Prof. dr. Angelo di Berardino de la Institutul Pontifical Patristic Augustinian din Roma, Italia, a prezentat comunicarea „Geografia şi organizarea bisericească la începutul secolului al IV-lea“, în care a adus contribuţii despre situaţia statistică a creştinilor în Imperiul Roman la începutul şi în timpul domniei lui Constantin. „Nu suntem departe de adevăr dacă calculăm mai mult de 300 de scaune episcopale în anul 325, anul Sinodului Ecumenic de la Niceea, şi asta numai în nordul Africii. Chiar dacă din această provincie numai episcopul Caecilianus a fost prezent la sinod. Din Galia, numai episcopul de Dea Augusta (Colonia) a fost prezent la Niceea. Nu ştim exact numărul participanţilor la Sinodul de la Niceea, cu toate că surse credibile ne dau un număr care este peste 300; alţii dau un număr mai mic. De asemenea, unii episcopi care au venit din afara graniţelor Imperiului Roman au fost prezenţi la sinod“, a spus profesorul italian. În referatul „Sinodul I Ecumenic. Rolul împăratului Constantin cel Mare şi importanţa acestui sinod pentru viaţa Bisericii creştine“, pr. prof. dr. Viorel Ioniţă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a arătat importanţa hotărârilor Sinodului din 325 pentru Biserică în secolele de dispute teologice care au urmat secolului IV. „La sesiunea din 22 iunie a Sinodului III Ecumenic (Efes, 431) a fost condamnată erezia lui Nestorie, pe criteriul Crezului de la Niceea, recunoscut ca normă a credinţei creştine, declarându-se în aceeaşi şedinţă că nimeni nu are dreptul să mărturisească altă credinţă decât cea de la Niceea. Tot aşa, la Sinodul IV Ecumenic (Calcedon, 451), ca şi la Sinodul VI Ecumenic (Constantinopol, 681-682), a fost recitat Crezul celor 318 Părinţi de la Niceea şi al celor 150 Părinţi de la Constantinopol, deci Simbolul niceo-constantinopolitan, cu precizarea că aceasta ar fi fost de-ajuns pentru păstrarea credinţei, care a fost greşit înţeleasă de ereticii pe care acele sinoade îi combăteau“, a spus pr. Viorel Ioniţă. Prof. dr. Hanns Christoph Brenneke de la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, Germania, a prezentat comunicarea „Constantin şi Biserica creştină după Sinodul de la Niceea (325-337)“, în care a vorbit de apropierea împăratului faţă de Biserică şi dorinţa sa de a pune bazele unui Imperiu Roman creştin. „Perspectiva lui Eusebiu de Cezareea asupra lui Constantin ca al treisprezecelea apostol şi ca fiind asemenea apostolilor în cercul celorlalţi apostoli a putut fi însuşită şi de către Biserică. Perioada de la  începutul domniei până la moartea sa este marcată de încercarea unei conlucrări între Biserica creştină şi un împărat, care, deşi încă nebotezat, se simţea chemat direct de Dumnezeu în răspunderea pentru Biserică“, a spus profesorul german. La finalul întâlnirii, prof. dr. Franz Maly, decanul Facultăţii de Teologie din Freiburg, Elveţia, a prezentat comunicarea „Încorporarea Edictului de la Milano în Tratatul lui Lactanţiu: Moartea persecutorilor“, în care a arătat că Edictul de toleranţă şi de restituţie de la Milano este punctul central al operei lui Lactanţiu.

Congresul Internaţional de Teologie „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii“ este organizat de Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi Academia Română.