Doi ani de patriarhat, cu „responsabilitate şi eficienţă”

Cuvântul IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, rostit la Mănăstirea Miclăuşeni, în cadrul Te Deum-ului oficiat cu ocazia împlinirii a doi ani de la alegerea PF Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Iubiţi fraţi Preoţi,

Maică Stareţă şi Cuvioase Maici,

Distinse Autorităţi şi Iubiţi Credincioşi,

În ziua de 12 septembrie, anul mântuirii 2007, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membrii Adunării Naţionale Bisericeşti participau la marele moment al alegerii celui de-al şaselea Patriarh al Ţării. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Părinte Daniel, a fost cel spre care majoritatea electorilor sinodali, preoţi şi mireni, şi-au îndreptat atunci privirea. După câteva săptămâni, noul Patriarh ales a fost întronizat în Catedrala patriarhală din Bucureşti. Preafericitul Părinte Patriah Daniel şi-a început astfel misiunea în sarcina frumoasă, dar deloc uşoară, de prim slujitor al Bisericii lui Hristos din România. Au trecut de atunci doi ani. Împlinirea a doi ani de la alegerea Preafericirii Sale ca Patriah ne găseşte în rugăciune aici, în biserica Mănăstirii Miclăuşeni, nu departe de un Centru misionar înfiinţat de Preafericirea Sa şi care, pe zi ce trece, primeşte un contur tot mai frumos.

În cei doi ani care au trecut din ziua alegerii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a continuat lucrarea vrednicului său predecesor, patriarhul Teoctist. Zidirea de noi biserici, renovarea celor existente, opera de caritate, lucrarea în educaţie sunt câteva dintre coordonatele misionare aflate în desfăşurare în ultimele decenii, cărora, ca Patriarh, Preafericirea Sa, prin dinamismul caracteristic, le-a imprimat un impuls şi o rigoare suplimentare.

În paralel cu această lucrare, aşezată sub semnul continuităţii, Preafericirea Sa şi-a fixat câteva obiective misionare a căror concretizare se cerea împlinită de urgenţă. Mă refer aici la două dintre aceste obiective:

a) Impulsionarea misiunii Bisericii prin intermediul mass-mediei.

Noul Patriarh al României a înţeles de mulţi ani deja că într-o lume dominată de influenţa mijloacelor de informare în masă, misiunea Bisericii de mărturisire a Evangheliei nu poate face abstracţie de acestea.

Posturile de radio şi televiziune TRINITAS şi cotidianul „Lumina” şi Agenţia de Presă BASILICA au căpătat contur în primele luni de patriarhat, dezvoltându-se în adâncime şi în dimensiune orizontală pe măsură ce timpul a trecut, Instituţia mediatică patriarhală aducând în casele oamenilor din ţară şi străinătate tot mai mult duh evanghelic, tot mai multă informaţie din viaţa Bisericii.

b) Misiunea Patriarhiei Române în diaspora.

Numărul, complexitatea aspectelor organizatorice care definesc o Biserică aflată în plină efervescenţă misionară, nu l-a împiedicat pe noul Patriarh să sesizeze urgenţa unei intervenţii rapide şi eficiente în problema diasporei ortodoxe româneşti. Preafericirea Sa a înţeles că două lucruri sunt absolut necesare, şi anume: prezenţa episcopală permanentă în ţări cu comunităţi ortodoxe numeroase şi zidirea de biserici pentru aceste comunităţi. Au fost înfiinţate Episcopii în Italia, Spania şi Portugalia, în Ţările Europei de Nord, Australia şi Noua Zeelandă. Ierarhii acestor eparhii şi-au început lucrarea. Unele sedii episcopale s-au organizat, iar numărul de iniţiative legate de construcţia de noi biserici s-au înmulţit considerabil.

Misiunea Bisericii prin mass-media şi preocuparea pentru asistenţa duhovnicească a românilor plecaţi din ţară constituie două dintre problemele misionare prioritare în care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a investit mult suflet, perseverenţă şi baza materială în cei doi ani de patriarhat. Aceste două lucrări sunt partea mai evidentă a unui complex întreg de preocupări care definesc viaţa de zi cu zi a Arhiepiscopului Bucureştilor (cu parohiile, mănăstirile, şcolile teologice, instituţiile de caritate etc. ale celei mai mari eparhii din ţară), a Mitropolitului Munteniei şi Dobrogei (cu cel mai mare număr de eparhii dintre Mitropoliile ţării), a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru împlinirea a doi ani de exercitare cu responsabilitate şi eficienţă de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a triplei slujiri de Arhiepiscop, Mitropolit şi Patriarh, se cuvine să aducem rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu, Atoateţiitorul.

Gând de mulţumire aducem Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru jertfa depusă întru slujirea Bisericii în cei doi ani de Patriarhat.

Rugăciune adresăm Preasfintei Treimi să ocrotească Biserica din România, pe Patriarhul ei, pe toţi ierarhii Sfântului Sinod, pe preoţii, vieţuitorii sfintelor mănăstiri şi pe tot poporul cel dreptcredincios în darul iubirii Sale celei atotcuprinzătoare.

În acest Duh, cu un cuget şi o inimă, arhiereii, preoţii, monahii şi credincioşii, rugăm pe Dumnezeu să ocrotească pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dăruindu-l Bisericii Sale din România „în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului”.

Întru mulţi şi buni ani, Prefericite Părinte Patriarh!

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei