Duminica a 22‑a după Rusalii la Catedrala Patriarhală

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie duminică, 1 noiembrie 2026, la Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a subliniat contrastul dintre inima împietrită a bogatului nemilostiv și răbdarea plină de credință a săracului Lazăr: „Textul Evangheliei de astăzi este plin de învățături pentru viața noastră duhovnicească și, mai ales, pentru a găsi cea mai înțeleaptă soluție ca, folosind cum trebuie viața noastră scurtă pământească, să dobândim prin faptele săvârșite în timpul ei viața cea netrecătoare în Împărăția Preasfintei Treimi (...). Evanghelia de astăzi nu ne spune ce fapte rele a făcut bogatul nemilostiv, nici ce fapte bune a făcut Lazăr, pentru care îngerii i‑au dus sufletul în sânul lui Avraam. Parabola de astăzi ne arată că Dreptul Judecător, la această judecată particulară, a judecat mai ales starea sufletească, inima fiecăruia dintre cei doi, inima împietrită a bogatului nemilostiv insensibilă la suferința săracului Lazăr cel plin de bube, care nu era pentru el o abstracție, ci o realitate pe care o vedea zilnic, pentru că acesta zăcea la poarta lui, lipsa lui de omenie, modul în care a ales să trăiască departe de Dumnezeu ignorându‑i pe semenii care așteptau chiar și resturile care cădeau de la masa lui. Această stare de împietrire a inimii nu l‑a dus în Rai. Multa răbdare a lui Lazăr, faptul că el nu cârtește împotriva lui Dumnezeu că cel la a cărui poartă zăcea este atât de bogat, de fericit și de sănătos, iar el atât de bolnav, sărac și izolat în singurătatea lui, l‑a dus în Rai pe acesta. Cum îi spune și numele, el nădăjduia că Dumnezeu este ajutorul lui și nu s‑a răzvrătit împotriva nimănui, nici măcar a acestui bogat care l‑a ignorat. De aceea, sufletul său, înnobilat de credință, de răbdare și de lipsa judecății semenilor, a fost dus de îngeri în Împărăția cerurilor, simbolizată aici de sânurile fericite ale lui Avraam. Această stare sufletească trebuie să o cultivăm prin iubirea arătată față de Dumnezeu și concretizată prin faptele iubirii creștine față de aproapele nostru. Mântuitorul spune că «omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele» (Luca 6, 45). Această vistierie a inimii trebuie cultivată, amintindu‑ne de cuvântul Mântuitorului, care spune că acolo «unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta» (Matei 6, 21). De aceea, să ne așezăm inima nu legând‑o de lucrurile omenești, pământești, din lumea aceasta, știind că sunt supuse trecerii timpului, sunt distruse de rugină, jefuite de către tâlhari, ci să ne lipim inima de dragostea cea nesfârșită a lui Dumnezeu Cel bun și milostiv și să arătăm această iubire față de Dumnezeu în ajutorarea semenilor noștri”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite, la slujba Utreniei, de membri ai Grupului psaltic „Tronos”, iar la Sfânta Liturghie de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.