Duminica Vindecării slugii sutașului la paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

În Duminica a 4-a după Rusalii, a Vindecării slugii sutașului, 10 iulie 2022, Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a slujit la paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.

Ierarhul a săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți, din care au făcut parte arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.

În cuvântul de învățătură, intitulat „Rugăciunea pentru alții, sau între eficiență și ine­ficiență!”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a evidențiat faptul că minunea vindecării săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos a fost și rodul credinței sutașului.

„Rugăciunea sutaşului a fost ascultată. De aici şi rugăciunile noastre pentru alţii. Fără îndoială că minunea nu putea rămâne fără ecou. Ea a fost confirmată de martori: «Şi întorcându-se cei trimiși acasă, au găsit sluga sănătoasă» (Luca 7, 10). În această ecuaţie a vindecării, sutaşul constituie incontestabil un strălucit exemplu de credinţă vie şi lucrătoare, ceea ce justifică pe deplin elogiul ce-i este adresat - rostit nu atât pentru el, cât pentru ascultători - prin cuvintele rămase celebre: „La nimeni în Israel n-am găsit atâta credinţă” (Matei 8, 10). În aceeaşi circumstanţă, Iisus, fără să pretindă nimic din cele prevăzute de Lege înainte de vindecare - păsări, lemn de cedru, isop, ulei, lână stacojie -, a vindecat-o pe soacra lui Petru (Matei 8, 14-15), a potolit furtuna de pe mare (Matei 8, 24-27) şi a vindecat doi demonizaţi (Matei 8, 28-34). Un cărturar impresionat de minunile consumate sub privirea lui I-a cerut Mântuitorului Iisus, din motive pragmatice, să-i îngăduie să-L urmeze oriunde va merge (Matei 8, 19). Hristos, cunoscând că nu credinţa este cea care îl îndeamnă să-I urmeze, i-a răspuns în mod alegoric: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece capul” (Matei 8, 20); adică demonii (patimile) au în tine vizuini şi cuiburi în care se ascund, pe când Fiul Omului nu îşi găseşte odihnă în sufletul tău. Din păcate, nu de o astfel de credinţă are nevoie Dumnezeu”.