Hristos ne aduce darul naşterii întru veşnicie

"Şi, grăbindu-se, au venit şi/ au aflat pe Maria şi pe Iosif/ şi pe Prunc culcat în iesle" (Luca 2, 16). Binecuvântat să fie Bunul Dumnezeu că, după călătoria duhovnicească din acest post, am ajuns azi cu toţii la peştera din Betleem să aducem închinare Pruncului Iisus - Fiul lui Dumnezeu.

Iată, ne-am alăturat şi noi azi magilor, păstorilor şi îngerilor. Ce sfântă comuniune aici, în această peşteră, unde s-a întâlnit Cerul cu pământul! Ce mare har am primit azi, să fim alături de îngeri, să cântăm şi să-L slăvim pe Hristos împreună! O, cât s-au minunat şi azi îngerii lui Dumnezeu văzându-L pe Hristos Prunc, chiar aici, în peştera altarului bisericii noastre! Pregătind Jertfa cea fără de sânge, preotul zice cu evlavie: "Şi venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul". La acest praznic împărătesc suntem în faţa unei comuniuni cosmice: Pruncul Iisus adună în jurul Său lumea cerească prin îngeri, umanitatea prin păstori şi, prin stea, nemărginitul univers. Toate I s-au închinat Lui!

Aici, în sfânta biserică, Îi aducem şi noi azi cuvenita închinare, laudă şi mulţumire pentru că ne-a chemat la acest binecuvântat ospăţ cosmic.

Bucuria Naşterii Domnului a pătruns întreaga substanţă a creaţiei - de la cele din înaltul cerului până la cele din adâncul pământului - coborându-Se Hristos în peştera Betleemului. Toiagul păstorului din Betleem nu reprezintă altceva decât un axis mundi în jurul căruia s-a creat lumea. Aici s-au auzit glasuri îngereşti: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 14). Iată darurile cu care ne aşteaptă Hristos la acest praznic: pace pe pământ şi între oameni bunăvoire. (…)

Fecioara Maria - s-a învrednicit de a naşte Izvorul Vieţii

Iată, ne cheamă azi Hristos Pruncul, aici, să ne împărtăşească din darurile Sale - pace şi bunăvoire. Magii I-au adus aur, smirnă şi tămâie, iar Hristos ne aduce pace şi bunăvoire - darurile veşniciei. Însă, ne-a mai adus azi Hristos un dar de mare preţ: acela al naşterii întru veşnicie. Prin Naşterea Sa, Hristos pune în fiecare prunc născut darul naşterii întru veşnicie. De acum, pruncii nu mai mor; de acum, mamele nu mai nasc prunci care vor muri, ci nasc fii ai veşniciei cereşti. Iubită mamă creştină, de acum, fiii tăi nu vor mai fi semănaţi în ţărână, ci îi va lua cu El Fiul lui Dumnezeu - Prunc azi - şi vor fi şi ei fii ai Celui Preaînalt. Fiii pe care îi ţii tu azi pe braţele tale, mâine, pe aceştia, îi va ţine Avraam la sânul său.

Maica Domnului - Fecioara Maria - s-a învrednicit de a naşte Izvorul Vieţii - pe Hristos Domnul, iar tu, dulce mamă, naşti de azi viaţă - fii ai veşniciei. O, ce mare dar să naşti viaţă!

Tu, iubită mamă creştină, eşti de azi braţul lui Dumnezeu cu care a frământat ţărâna din care l-a făcut pe Adam. Tu eşti chemată să lucrezi azi împreună cu Dumnezeu pe acelaşi ogor, să rodeşti ţărâna în care seamănă Dumnezeu darul veşniciei, darul vieţii veşnice.

O, mamă, tu ţii pe braţele tale o fărâmiţă din veşnicie!

O, ce braţe binecuvântate! De aceea ţi le sărut şi le ud cu lacrimile recunoştinţei, pentru că mi-ai dat lacrima veşniciei. Nu suntem născuţi din piatră, ci din lacrimă de mamă şi har dumnezeiesc; lacrima şi harul sunt daruri veşnice. Braţele tale, iubită mamă creştină, sunt corabia cu care ne treci tu pe noi - fiii tăi - pe marea lacrimilor, la limanul cel liniştit al Împărăţiei lui Dumnezeu.

Iubiţii mei, priviţi cât de bucuroasă este o mamă care-şi ţine pe braţele sale pruncul ei! De ce este oare aşa de bucuroasă?! Pentru că ea ştie că pruncul ei seamănă cu Pruncul Mariei din umila iesle a peşterii din Betleem. Prin ochii pruncului, mama vede cerul; ochii pruncului sunt ferestre prin care mama vede umbra veşniciei. De la acest Praznic, fiecare mamă creştină primeşte darul veşniciei, pe care te rog, iubită mamă creştină, să nu-l ucizi, să nu ucizi veşnicia! (…)

În zilele acestea au trecut prin biserici şi pe la casele frăţiilor voastre colindători; ei au adus în inimile noastre bucuria Naşterii Pruncului Iisus. Sfântul Apostol Pavel le scria Filipenilor aceste cuvinte pe care şi eu vi le adresez frăţiilor voastre astăzi împreună cu Apostolul: "Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi zic: bucuraţi-vă!" (Filip. 4, 4), mai ales astăzi, căci "Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia - Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (Ioan 1, 14). Bucuraţi-vă că azi altarul bisericii noastre s-a făcut peştera din Betleem. Să aducem şi noi doxologii cu cetele cereşti Pruncului Iisus şi Maicii Domnului care

s-a învrednicit să-L nască, să-L crească şi să ni-L dăruiască prin voia Tatălui spre mântuirea noastră. Hristos a venit în lume să mângâie pe omul cel căzut, să-i lege rănile cele de moarte făcute prin păcat şi să-l ducă pe om în casa Tatălui Său Cel Ceresc. A venit în lume Hristos întru smerenie, Şi-a trăit viaţa pământească curată ca a unui copil şi plină de dăruire ca a unui păstor Ce Şi-a dat viaţa pentru salvarea turmei Sale. De aceea va spune mai târziu Hristos: "De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor" (Mt. 18, 3).

A umblat mereu pe cărările acestei lumi, căutându-Şi oile pierdute, rătăcite şi rănite de păcat. Şi dacă "vulpile îşi aveau vizuinile lor, păsările cerului cuiburi, Fiul Omului nu avea unde să-Şi plece capul" (cf. Mt. 8 ,20).

Fără credinţă, în faţa tainei Întrupării am rămâne fără nici un grai, nepricepând cum "cu totul a fost între cei de jos şi de cei de Sus nu S-a depărtat Cuvântul Cel necuprins", că pogorârea lui Dumnezeu n-a fost cu mutare din loc, ci naştere din Fecioară (cf. Acatistul Bunei Vestiri).

Fecioara care "astăzi pe Cel mai presus de fiinţă-L naşte" va rămâne neclintită chemării celei de Sus. Maicii Domnului i s-au dat cheile pământului.

Maica Domnului va fi alături de Pruncul Dumnezeiesc, apărându-L, fugind cu El în Egipt să-L scape de sabia lui Irod, dar împlinind întru toate cuvintele Fiului Său, chiar atunci când îi va spune că drumul Său pe acest pământ se va sfârşi pe Golgota. Maica Domnului s-a bucurat şi a plâns împreună cu Fiul său, acesta fiind drumul mamei: între bucurie şi lacrimă.

Maica Domnului va rămâne bucuria Apostolilor şi mângâierea tuturor celor înlăcrimaţi din această lume, Maica orfanilor şi a mamelor îndurerate. Acum, la acest Praznic Dumnezeiesc, vă trimit şi eu aceste cuvinte care să vă fie spre mângâiere şi spre sfântă aducere aminte că, în urmă cu mai bine de două mii de ani, pentru noi a venit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să ne ridice din umbra morţii.

Adăugaţi la rugăciunile voastre milostenia, mângâierea şi ajutorarea fraţilor ce sunt în suferinţă şi în mari nevoi.

Nu lăsaţi casă nemângâiată azi, nimeni să nu fie azi trist, nimeni să nu mai plângă, ci să-L întâmpine cu bucurie pe Hristos - Bucuria noastră.

Rog pe Bunul Dumnezeu

să-Şi reverse harul şi pacea peste ţara noastră şi peste toţi fiii ei.

Trăiţi iertându-vă, ajutându-vă şi iubindu-vă cu iubire sfântă.

† Ioan, Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei