A doua denie a Săptămânii Mari la Catedrala Patriarhală

Luni seara, 29 aprilie, în bisericile din Patriarhia Română a fost săvârșită rânduiala specială a Utreniei pentru Sfânta și Marea Marți, în cadrul căreia s‑a făcut pomenirea celor zece fecioare din pilda rostită de Mântuitorul. La Catedrala Patriarhală, denia a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi din care a făcut parte și părintele conf. univ. dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care a rostit la final și cuvântul de învățătură.

Părintele Gheorghe Holbea a vorbit despre legătura dintre troparul care se intonează în cadrul primelor trei denii din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, anume cântarea „Iată, Mirele vine...”, și Evanghelia celor zece fecioare care constituie tema de meditație duhovnicească a acestei zile.

„Troparul celor trei zile, luni, marți și miercuri, din Săptămâna Mare, se armonizează cu Evanghelia celor zece fecioare, care este o Evanghelie a privegherii. Parabola celor zece fecioare, care este în centrul zilei de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ne arată ce înseamnă a fi înțelept și ce înseamnă a fi neînțelept. Cinci fecioare sunt înțelepte, întrucât adună untdelemn în candelele lor. Nu întâmplător, troparul folosește expresia: «Iată, Mirele vine în miezul nopții», adică vine pe neașteptate. De aceea, cinci fecioare sunt înțelepte întrucât ele priveghează și adună untdelemnul care le ajunge până când adorm, adică trec în viața de dincolo. Celelalte cinci fecioare sunt neînțelepte sau, într‑o expresie mult mai aspră, nebune. În lumea în care trăim astăzi înțelegem că pentru unii dintre oameni nu există decât o formă de transcendență, adică moartea, pe care cei care nu cred în Dumnezeu încearcă să o amâne, această amânare confundând‑o cu veșnicia. Pentru acești oameni care cred că pot în vreun fel să‑și înveșnicească vremelnicia din această viețuire pământească nu există decât moartea. Necredinciosul nu poate să moară decât nefericit, îngrijorat și înfricoșat”, a spus părintele Gheorghe Holbea.

De asemenea, părintele profesor a dezvoltat și tematica privegherii și a trezviei ca pregătire a omului, trup și suflet, pentru întâlnirea cu Mirele Hristos: „Prin acest tropar, Mântuitorul ne îndeamnă, însă, să priveghem, pentru că această stare de veghe a trupului pregătește starea de veghe a sufletului. Prin privegherea care cheamă trupul la rugăciune dăruim timp rugăciunii. Există apoi cealaltă parte, anume trezvia sufletului, a minții și conștiinței, pentru a fi pregătiți în lupta cu vrăjmașul, dar mai ales pentru a fi mereu pregătiți de plecarea din lumea aceasta. De aceea, Mântuitorul, în cuvântările Sale, folosește acest îndemn la privegherea trupului, dar și a sufletului, care este unită cu rugăciunea și presupune adunarea minții care hoinărește (...). Privegherea înseamnă biruirea somnului păcatului. Creștinul trebuie să lupte, având ca îmbrăcăminte de luptă, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, «platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire». Sfântul Isaac Sirul ne avertizează asupra unui lucru cu privire la nebunia aceasta în care noi ne complăcem prin somnul păcatului, prin care credem că viața aceasta pământească este singura realitate, o autoînșelare prin care, în loc să descoperim prin priveghere viața cea adevărată, cădem în supraviețuire, adică în lucrurile care sunt goale, care nu întemeiază ființa noastră lăuntrică. Atunci ne asemănăm fecioarelor neînțelepte sau nebune, cărora li se răspunde: «Nu vă cunosc pe voi!»”

Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.