Sfințirea unei racle pentru moaștele Sfintei Mari Mucenițe Varvara

La Biserica Boteanu-Ienii din București a fost cinstită în mod special astăzi, 4 decembrie, Sfânta Mare Muceniță Varvara, ocrotitoarea sfântului lăcaș, prin sfințirea unei noi racle ce adăpostește o părticică din cinstitele moaște ale sfintei, oferită de Mitropolia de Veria, Naousa şi Kampania din Grecia, ce va rămâne în patrimoniul bisericii bucureștene. 

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit de dimineață noua raclă care conține o părticică din cinstitele moaște ale Sfintei Mari Mucenițe Varvara, spre bucuria slujitorilor și a credincioșilor de la Biserica Boteanu- Ienii din București. Din soborul care a slujit împreună cu ierarhul la slujba de sfințire a raclei și la Sfânta Liturghie au făcut parte: părintele Victor Lucian Georgescu, protopop al Protoieriei Sector 1 Capitală; părintele Radu Ștefan Vlad, secretar al Protoieriei Sector 1 Capitală; părintele Costel Habelea, parohul sfântului lăcaș; părintele Stelian Bordea, coslujitor la aceeași parohie; arhidiaconul Alexandru Bordea, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, și arhidiaconul Andrei Duță.

În cuvântul de învățătură, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a vorbit cre­dincioșilor prezenți despre modelul de statornicie în credință al Sfintei Mari Mucenițe Varvara, evidențiind frumusețea vieții ei curate, puterea rugăciunii și curajul mărturisirii Evangheliei în fața suferințelor.

„Istoria Bisericii a cunoscut exemple strălucitoare, unele dintre ele absolut remarcabile, de iubire față de Mântuitorul Hristos, dar, așa cum au spus marii teologi, nimeni nu a arătat mai mare iubire decât martirii, cei care și-au vărsat sângele mărturisindu-L pe Mântuitorul Iisus Hristos în fața păgânilor. Memoria Sfintei Varvara rămâne vie, strălucind ca o mărturie de neclintit a credinței și curajului. Nu este singura pomenită în Sinaxarul Bisericii. Mai avem o altă muceniță a cărei dragoste s-a dovedit în momentele chinurilor răbdate de Sfânta Varvara, care a mărturisit împreună cu ea, Sfânta Muceniță Iuliana. Tot astăzi îl cinstim pe unul dintre marii apărători ai credinței ortodoxe, ai învățăturii Bisericii, apărător al sfintelor icoane, care și-a sfârșit zilele într-o mănăstire din pustiul Palestinei, pe Sfântul Cuvios Ioan Damaschin. Dacă citim canonul pe care Părinții Bisericii l-au dedicat Sfintei Varvara, vom descoperi în cântările Utreniei o formulare care ne spune că Varvara a crescut ca un trandafir prea frumos în mijlocul spinilor și a umplut Biserica lui Hristos de bună mireasmă. Se referă, pe de o parte, la martiriul ei, la sângele vărsat, care are aceeași culoare ca trandafirul, la mireasma sfințeniei, dar ne amintește și de rădăcina plină de spini, așa cum era rădăcina familiei ei, un tată nu doar necreștin și opozant al învățăturii Bisericii, ci, mai ales, hain, care nu își putea iubi nici propriul copil”, a spus Preasfinția Sa. 

De asemenea, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a spus că sfârșitul pământesc al acestei tinere a fost plin de taine și de învă­ță­minte: „Dacă Iuliana, cea care a mărturisit împreună cu ea, a fost decapitată de un soldat, Varvara a fost decapitată de propriul ei tată. El însuși a cerut sabia și i-a tăiat capul, iar când a coborât de pe munte, de la locul unde s-a întâmplat execuția, un fulger iscat din senin l-a transformat pe crudul Dioscor în cenușă. Aceasta este o veche istorie păstrată la Heliopolis, un loc care a avut stăpâniri diferite: după romani au venit bizantinii, apoi arabii, apoi otomanii în veacul al 16-lea, iar acum cetatea martiriului Sfintei Varvara se află undeva în apropierea munților Liban. Alții spun că martiriul ei s-a întâmplat la Nicomidia, iar alții că undeva în Toscana. Cei mai importanți aghiografi consideră că martiriul a avut loc în cetatea unde trăia și s-a întâmplat în primii ani ai veacului al 4-lea, probabil în anul 303. Există și alte păreri care spun că martiriul ar fi avut loc cu 20-30 de ani mai devreme sau chiar spre sfârșitul perioadei de persecuție, în jurul anului 312. Este mai puțin important anul, ci învățătura martiriului unei prea frumoase fecioare, a cărei frumusețe trupească, ieșită din tipare, era însoțită de mari virtuți, de înțelepciune, de înțelegerea profundă a lucrurilor și, mai ales, de dragostea pe care a arătat-o față de Mântuitorul Iisus Hristos prin jertfa ei, care rămâne pilduitoare pentru noi”, a spus Preasfinția Sa.

În încheiere, părintele paroh Costel Habelea a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă arătată Parohiei Boteanu-Ienii. De asemenea, a mulțumit Prea­sfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru prezența în mijlocul credincioșilor și pentru bogatul cuvânt de învățătură, oferindu-i un frumos aranjament floral.

La finalul Sfintei Liturghii, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru ctitorii și binefăcătorii sfântului lăcaș mutați la Domnul.