Icoane ale geniului anonim transilvan la Cluj-Napoca

La Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca a fost vernisată expoziţia „Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar de secol XVIII“ unde sunt prezentate lucrări ale unui pictor anonim care a activat în judeţele Cluj şi Sălaj.

Expoziţia este rodul muncii unor echipe de profesionişti inimoşi din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în parteneriat cu Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul ASTRA din Sibiu, Biblioteca Judeţeană Mureş din Târgu-Mureş şi Muzeul Mănăstirii Nicula, judeţul Cluj. Curatorii expoziţiei sunt acad. Marius Porumb, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, dr. Ana Dumitran de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi pr. Siluan Timbuş

La eveniment au participat, alături de gazdă, directorul Muzeului, Tudor Sălăgean, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, acad. Emil Burzo, preşedintele filialei clujene a Academiei Române, acad. Marius Porumb, ieromonahul Sofronie Perţa, stareţul Mănăstirii Dragomireşti, judeţul Maramureş, reprezentantul Consiliului Judeţean Cluj, Mircea Giurgiu, Ana Dumitran, cercetătoare în cadrul Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia, pr. Siluan Timbuş, de la Mănăstirea Nicula, precum şi o delegaţie de la Dragomireşti, care a însoţit Icoana Maicii Domnului cu pruncul, făcătoare de minuni.

Expoziţie de excepţie

Tudor Sălăgean, directorul instituţiei, a remarcat faptul că „Muzeul Etnografic are din nou o şansă extraordinară de a găzdui o expoziţie de excepţie. Este o expoziţie bazată pe ani întregi de cercetare, realizată de specialişti în istoria artei transilvănene, care ne-au oferit această nesperată şansă de a ne prezenta rezultatele cu totul extraordinare ale cercetărilor pe care le-au realizat şi care au dus la descoperirea unui maestru al picturii româneşti transilvănene din secolul al XVIII-lea“.

IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a subliniat că „de obicei, la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, mergem noi în pelerinaj. De data aceasta, icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului au venit ele în pelerinaj la noi şi ne bucurăm“. Ierarhul a observat că în trecut era acest obicei ca oamenii foarte credincioşi să nu îşi pună numele pe operele lor, astfel că icoanele unui pictor necunoscut, între care o icoană făcătoare de minuni a unui pictor dăruit de Dumnezeu cu har, pot fi văzute la Muzeul Etnografic. 

„Această preocupare duhovnicească de a merge în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la o mănăstire sau alta, sau de a le venera, nu poate lipsi din creştinismul autentic. Mulţumim Muzeului Etnografic din Cluj care a organizat această întâlnire pe care noi o socotim duhovnicească. Întâi de toate este o întâlnire spirituală, care are loc acum, în Postul Adormirii Maicii Domnului“, a spus IPS Mitropolit Andrei care a adresat mulţumiri tuturor celor implicaţi în organizarea expoziţiei.   

Apoi, Mircea Giurgiu, a transmis un mesaj de felicitare din partea Consiliului Judeţean, iar acad. Emil Burzo a transmis mesajul de felicitare pentru organizarea acestui eveniment cultural deosebit, din partea filialei clujene a Academiei Române, precum şi a prezidiului Academiei Române.

Artă anonimă cu har dumnezeiesc

Academicianul Marius Porumb, conducătorul echipei de cercetare, care a realizat acest proiect, a remarcat faptul că „istoria şi patrimoniul cultural al românilor sunt adesea sub semnul anonimatului, aşa cum se cheamă şi expoziţia, «Ars incognita», fiind cu precădere o realizare colectivă şi de durată, dorinţa de perfecţiune fiind împlinită datorită unui continuu exerciţiu practic şi mental ce armonizează esteticul cu utilul“.

Astfel, „istoria românească are între cele mai vechi izvoare documentare o cronică a faptelor primilor voievozi ziditori de ţară datorată unui grămătic anonim“, iar „viaţa artistică şi culturală este dominată de contribuţia excepţională a unor anonimi care au ridicat la înalte cote de frumuseţe lăcaşuri de cult ce fac parte din marea familie a bisericilor de lemn ale Maramureşului, ale Sălajului sau ale Bihorului“.

Marius Porumb a menţionat faptul că meşterii constructori şi arhitecţii anonimi din spaţiul românesc al Transilvaniei au ridicat mănăstiri împodobite cu picturi murale sau icoane ale căror autori, de cele mai multe ori, au rămas anonimi, aceştia fiind consideraţi ctitorii donatori, numele lor apărând de multe ori în inscripţiile pomelnic de pe icoane sau de pe fresce care menţionau ofranda lor ca pe o rugăciune închinată lui Hristos.

„Un astfel de exemplu este textul votiv al icoanei ferecate în argint de Episcopul Anastasie din mănăstirea zidită de Ştefan cel Mare la Vad“, a spus acad. Marius Porumb care a mai remarcat că printre importantele icoane din Transilvania, ale unor autori rămaşi anonimi, o parte se poate încadra în şcoala de pictură rareşiană, prezentă şi în mănăstirile moldave.

Marius Porumb a amintit despre pictorul Luca de la Iclod, autorul icoanei Maicii Domnului de la Nicula, dar şi a altor icoane care au rămas voit nesemnate, dar al căror autor a rămas cunoscut datorită mărturiilor documentare din epocă.

„Icoana de la Ilişua aflată în Muzeul Mitropoliei Clujului, datorită stilului său inconfundabil face parte cu certitudine din opera pictorului Luca din Iclod“, iar inscripţia din 1673 îi menţionează doar pe donatori.

Această „omisiune“ a numelui pictorului poate fi încadrată în tadiţia bizantină şi postbizantină, „prin care autorul icoanelor şi a picturii murale nu-şi semnează opera“, în majoritatea cazurilor. „Meşterii zugravi erau amintiţi de pomelnice aşa cum îi găsim la proscomidia bisericii mănăstirii de la Râmeţi, dar şi la multe alte biserici din secolul al XVIII-lea“, a spus Marius Porumb, care a amintit de pictorul ieromonah Dionisie de la Furna, trăitor la Muntele Athos, în secolul al XVII-lea, care în manualul său de pictură bisericească spunea că meşteşugul acesta este „dumnezeiesc lucru“, iar pictorul de icoane şi de biserici „ia de la Dumnezeu har şi binecuvântare“, iar „aceasta era răsplata primită de pictor care era mai presus de lucrurile lumeşti“.

„Evoluţia artistică din Transilvania a fost în permanentă legătură cu fenomenul artisitic din Ţările Române extracarpatice, demonstrând stilistic şi documentar, un proces de progresivă unificare culturală şi artistică. Secolul al XVIII-lea în Transilvania reprezintă o incontestabilă explozie artistică românească, cea mai sugestivă evoluţie fiind în domeniul picturii, unde au activat peste 300 de pictori, care cu siguranţă, sârguinţă şi talent au împodobit bisericile de lemn şi piatră ale românilor transilvăneni. Meşterii transilvăneni au avut o contribuţie artistică însemnată în provinciile extracarpatice unde sunt atestaţi la decorarea unor biserici din Muntenia şi Oltenia, Moldova sau în mediul ortodox din Serbia, Ungaria şi Slovacia“, a subliniat academicianul Marius Porumb, care a adăugat că „expoziţia ce se vernisează acum este un crâmpei din uriaşul patrimoniu cultural şi artistic creat de români în interiorul arcului carpatic. Este activitatea unui pictor rămas anonim în spiritul unei tradiţii respectate de arta veche românească“.

Evenimentul este „unul cu adâncă semnificaţie creştină şi românească. Îl datorăm iniţiativei şi neobositei munci de documentare şi cercetare a doamnei doctor Ana Dumitran de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, precum şi colaboratorilor săi“. Marius Porumb a remarcat că „Ana Dumitran a făcut o cercetare exemplară vis-a-vis de icoanele miraculoase din Transilvania, a scos un volum despre icoanele înlăcrimate ale Transilvaniei, pentru care Academia Română i-a oferit un premiu anul trecut, iar „expoziţia încearcă să înfăţişeze fascinanta activitate artistică a unui valoros artist rămas anonim care, potrivit spaţiului în care şi-a desfăşurat activitatea, între 1748 şi 1779, poate fi numit «maestrul anonim transilvan» din ţinutul Clujului şi din Sălaj“, iar „icoana Maicii Domnului cu pruncul de la Dragomireşti este o fericită prezenţă şi un prilej de bucurie pentru clujeni“.

Bucuria Icoanei făcătoare de minuni

Stareţul de la Mănăstirea Dragomireşti, ieromonahul Sofronie Perţa, a observat că icoana Maicii Domnului cu pruncul a ajuns la Cluj, „din Munţii Ţibleşului, după ce a străbătut un foc puternic, vitregiile vremii şi asperităţile regimului“ la o expoziţie, pe care a numit-o „soborul icoanelor făcătoare de minuni“, ceea ce duhovniceşte, poate fi o mare minune.

„Icoana de la Dragomireşti a stat sub anonimat o lungă perioadă de timp, după ce scăpat din incendiu, în 1949, fiind singurul odor rămas, apoi s-a aşezat o nouă vatră de mănăstire, într-o vreme când era aproape imposibil acest lucru“, a spus stareţul. „Mănăstirea a devenit o celulă, aproape 40 de ani, iar din când în când, mergeau creştinii la Dragomireşti, mai mult pe ascuns, pentru că nu aveau voie să cinstească icoana. Particularitatea icoanei de la Dragomireşti constă în faptul că piciorul stâng al Mântuitorului este în formă de palmă, lucru încă neîntâlnit. Se văd urmele de foc la mâna Maicii Domnului“, a mai menţionat pr. Sofronie Perţa.

Pr. Siluan Timbuş, custodele muzeului de la Mănăstirea Nicula şi al icoanei de la Mănăstirea Nicula, parte din echipa organizatoare, a adăugat că un „crâmpei important din cultura transilvăneană este valorificat aici, în expoziţie. Icoanele par uneori naive, marcate de o puternică amprentă populară, în fapt ele au încă multe surprize pentru noi, au încă multe lucruri să ne spună, iar dacă le vom privi şi le vom cerceta cu atenţie, cu siguranţă vom afla mai multe despre trecutul nostru şi cred că ne va ajuta să conştientizăm cine suntem“.

La final, cercetătoarea Ana Dumitran a menţionat faptul că expoziţia este rezultatul muncii de decenii a academicianului Marius Porumb, majoritatea icoanelor prezente fiind descoperite de acesta, „iar mie mi-a revenit curajul de a le pune împreună“. „Acest maestru anonim este, în primul rând, un iconar al Clujului şi Sălajului, astfel că aceste icoane, într-un fel se întorc acasă“, a spus cercetătoarea care a adăugat că prezenţa acestor icoane înnobilează muzeul: „Muzeul nu este ca un loc în care să venim ca să ne amintim de trecut. Este un loc în care putem să trăim trecutul, iar această expoziţie este o curajoasă încercare de a pătrunde în mintea celor care s-au închinat cu secole înaintea noastră în faţa acestor icoane şi au trăit minunile pe care aceste icoane le-au făcut (…) Să ne bucurăm împreună de ceva ce numai Maica Domnului poate să ne ofere, bucuria de a fi şi noi sfinţi, atunci când ne închinăm unor icoane sfinţite“.

Icoana de la Dragomireşti, la Biserica lui Horea

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomireşti, Maramureş, preţuită de credincioşi ca fiind o icoană făcătoare de minuni, va putea fi admirată zilele acestea la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, iar duminică, 10 august, de la ora 10:00, icoana se va afla la Biserica lui Horea din Parcul Etnografic  „Romulus Vuia“ (Biserica din Deal), în timpul Sfintei Liturghii oficiate de părintele Dinu Criste, slujitor la biserica din muzeu, alături de părinte Sofronie Perţa, stareţul Mănăstirii Dragomireşti, în prezenţa delegaţiei de credincioşi de la Dragomireşti, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, care vor interpreta pricesne.Icoana va rămâne în biserica din Parcul Etnografic până la ora 16:00. Pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana a fost dusă la Dragomireşti de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mănăstirii maramureşene, în anii 1925-1927. În 1949, noul lăcaş de rugăciune a fost incendiat, singura supravieţuitoare fiind această icoană a Maicii Domnului. Prin această minune, icoana s-a alăturat celorlalte Fecioare transilvănene la care se fac pelerinaje. „Icoana miraculoasă de la Dragomireşti îmbogăţeşte expoziţia nu numai din dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe pictor, dar este importantă mai ales ca experienţă a trăirii personale a credinţei şi evlaviei, una din componentele esenţiale de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind calitatea sa de a mijloci prezenţa reală a divinităţii“, conform celor precizate de cercetătoarea Ana Dumitran.