Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Înfăptuitorii Unirii Principatelor, pomeniți la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași

Înfăptuitorii Unirii Principatelor, pomeniți la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Știri
Un articol de: Flavius Popa - 24 Ian, 2022

Anul acesta, din cauza situației sanitare, evenimentele dedicate împlinirii a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române s-au desfășurat într-un mod restrâns, la mormântul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru sufletele celor care au contribuit la realizarea Unirii Moldovei cu Țara Românească.

Alături de clerici au mai fost prezenți astăzi reprezentanți ai autorităților de stat de la București și Iași, precum și militari ai Brigăzii 15 „Podu Înalt”.

În cuvântul rostit la finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a arătat cât de mult a însemnat pentru înfăptuitorii de la 1859 faptul că Unirea Principatelor s-a realizat sub binecuvântarea lui Dumnezeu: „Suntem lângă mormântul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a întruchipat în sine și într-o formă văzută năzu­ințele românilor de a avea o țară, un domn, un corp legiuitor, voievod care s-a luptat după realizarea Unirii pentru menținerea acesteia, pentru că au fost tendințe centrifuge din interior, iar unele din marile puteri garante voiau slăbirea noii entități statale care a apărut atunci. Au trecut 163 de ani de la acel moment. Cum momentul a fost un diamant cu multe fețe strălucitoare, menționez două dintre ele, care pot fi constituite ca mesaj peste decenii pentru noi, cei de astăzi, și cei care vor veni după noi, cât Dumnezeu ne mai ține întru ființă. Unirea din ianuarie 1859 s-a realizat sub ocrotirea lui Dumnezeu cel Atotputernic. Dumnezeu a ascultat suspinurile cele grăite și cele negrăite ale românilor, și precum românii au ascultat glasul Domnului, așa și Dumnezeu a receptat strigarea românilor. De altfel, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel puțin de două ori, în 1860 și 1861, adresându-se mulțimii în legătură cu unirea realizată, a rostit frumoasele și adânci cuvinte: «Românii n-au uitat niciodată pe Dumnezeul părinților lor, de aceea nici Dumnezeu nu i-a uitat pe români». Al doilea gând legat de mesajul pe care Unirea ni-l transmite este referitor la ceea ce s-a întâmplat atunci, cu consecințe și doriri de realizare și în vremea noastră, că națiunea are ultimul cuvânt în ceea ce privește destinul său, viitorul său. Puterile garante au dorit o altă formă de unire. Românii, prin bărbați de seamă, au adâncit forma, i-au dat o altă consistență și au pus marile puteri în fața faptului împlinit. Acestea au recunoscut în cele din urmă dorința românilor de a avea un singur domn, de a avea o singură capitală, de a avea un singur corp legiuitor, de a avea o singură Biserică Ortodoxă. Dumnezeu să le ierte păcatele, să îi odihnească pe făuritorii Unirii în lumina Împărăției Sale, că mult bine au făcut națiunii române, iar nouă să ne dăruiască Dumnezeu puterea de a recepta mesajul lor la 163 de ani din momentul extraordinar ca adâncime, cuprindere și înălțime cu care Dumnezeu a binecuvântat națiunea română”.