Prima denie din acest an, numită și Denia Canonului Mare, a fost oficiată astăzi, 2 aprilie, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și
Slujire arhierească la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou
La Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis patriarhal din București, Sfânta Liturghie a fost săvârșită duminică, 30 martie 2025, de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. În cadrul slujbei, ierarhul a hirotonit un diacon pe seama lăcașului de rugăciune.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evidențiat puterea credinței: „Tatăl copilului L-a întâmpinat pe Mântuitorul și i-a spus că fiul său este stăpânit de un duh mut și Îi arată în ce constă această stăpânire. Mântuitorul, cu puterea Sa dumnezeiască, a văzut scena întâlnirii tatălui cu ucenicii. Neputința ucenicilor de a-i vindeca fiul i-a pus credința tatălui sub semnul întrebării. Dacă ucenicii nu au putut, nu se aștepta ca nici Învățătorul lor să reușească. De aceea, după ce Îi explică Domnului în ce constau chinurile fiului său, tatăl Îi mai spune: «dar dacă poți să faci ceva, ajută-ne». Aceasta arată că credința fragilă a acestui tată a suferit și mai mult în urma eșecului ucenicilor. Credința omului era insuficientă, era tulburată și zguduită de îndoială. Dar el avea însă o calitate deosebită. Suferința fiului care era adeseori aruncat în foc și în apă, fiind în pericolul de a fi ucis, a devenit suferința lui. De aceea, nu spune să-l ajute pe fiul său, ci spune «ajută-ne», pentru că și el suferea în egală măsură. (...) Când Mântuitorul îi spune că toate îi sunt cu putință celui care crede, atunci tatăl mărturisește cu smerenie credința lui, iar pe de altă parte, cu umilință mărturisește că această credință este înjugată cu îndoiala: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele»”.
În continuare, ierarhul a explicat de ce a fost rânduită această Evanghelie în Duminica a 4-a din Postul Mare. „În primul rând, din punct de vedere cronologic, această minune are loc cu puțină vreme înainte de Sfintele Pătimiri ale Domnului îndurate în Ierusalim pentru noi și pentru a noastră mântuire. În al doilea rând, este citită acum pentru a ne îndemna ca în timpul Postului Mare, care ne-a mai rămas până la praznicul Învierii, să înmulțim rugăciunea și să o facem stăruitoare, izvorâtă dintr-o inimă plină de credință și de iubire față de Dumnezeu. De asemenea, să intensificăm postul observându-l în adevăratul lui sens, adică nu doar abținerea de la mâncare și băutură, ci la o golire de sinele nostru pătimaș și egoist adeseori stăpânit de patimile noastre pe care Sfinții Părinți ai pustiei le numeau demoni sau duhuri necurate. Ei au asemănat patimile omenești cu duhurile care îi chinuie pe oameni pentru că demonii se folosesc de neputințele noastre ca să ne răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să ne deturneze de la drumul nostru de la Împărăția cea cerească”.
În cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul l-a hirotonit întru diacon pe teologul Bogdan George Andrei, pe seama lăcașului de rugăciune.