Metode actuale utilizate în educaţia religioasă

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Clement al Ohridei“ a Universităţii din Sofia a găzduit, în perioada 18-21 iunie, a treia conferinţă OCREA, dedicată analizării diferitelor metode utilizate în educaţia creştin-ortodoxă actuală.

OCREA a fost fondată în anul 2006, la Mănăstirea Noul Valaam, Finlanda, fiind o asociaţie internaţională a educatorilor creştini ortodocşi, care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea şi sub auspiciile Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Prima întrunire a avut loc în Finlanda (2006), iar a doua în Istanbul, la sediul Patriarhiei Ecumenice (2011).

Între obiectivele principale promovate de OCREA se înscriu: promovarea legăturilor dintre specialiştii din domeniul educaţiei religioase ortodoxe; realizarea proiectelor comune de cercetare privind educaţia religioasă ortodoxă, pedagogie şi didactică; susţinerea formării şi promovării profesorilor pentru educaţie religioasă; relaţionarea dintre educaţia religioasă ortodoxă în şcoli şi mediile parohiale din Europa şi din alte continente; organizarea de conferinţe academice pe probleme de educaţie religioasă. 

Participanţi

Majoritatea participanţilor au fost din Grecia (profesori universitari şi preuniversitari, doctoranzi, studenţi etc.), dar şi reprezentanţi din Finlanda, SUA, România şi, bineînţeles, Bulgaria. Din partea Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a participat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pr. prof. Vasile Gordon, care a susţinut referatul cu tema „Conlucrarea dintre profesorii de religie şi preoţii de la parohii pentru reuşita educaţiei religioase a copiilor“. Din România a participat şi  pr. conf. Miron Erdei, de la Facultatea de Teologie „Episcopul Vasile Coman“ din Oradea, cu referatul „Metode şi procedee tradiţionale utilizate în educaţia religioasă pentru vremurile noi“. Conferinţa a fost deschisă în prezenţa Înaltpreasfinţitului Gavriil de Lovech, responsabil cu Sectorul de învăţământ şi cultură din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, care a binecuvântat începutul lucrărilor şi a rostit o scurtă alocuţiune. La debutul conferinţei a fost prezent şi prof. dr. Alexandr Omarcevski, decanul facultăţii, care a salutat participanţii din partea corpului profesoral.

Constatări şi propuneri

Referatele susţinute au făcut, pe de o parte, câteva analize concrete privind ora de religie, în diferite ţări ale Europei, pe de altă parte, propuneri de metode actualizate, mai ales pe linia utilizării tehnologiei digitale. Dintre participanţii mai cunoscuţi amintim: prof. dr. Anton Vrame, de la Colegiul Ortodox Grec „Sfânta Cruce“, Brooklin, USA, preşedinte al OCREA; prof. dr. Risto Aikonen, de la Institutul de Ştiinţe Aplicate, Universitatea de Est, Joensuu Campus, Finlanda, vicepreşedinte al OCREA; prof. dr. Kyriakos Stavrianos, de la Universitatea din Creta (Departamentul de Educaţie Preşcolară); prof. dr. Vasiliki Mitropoulou, de la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic. În luările de cuvânt, profesorii sus-numiţi au făcut, în general, o radiografie a situaţiei privind educaţia religioasă ortodoxă din Europa, dar şi propuneri de noi metodologii pentru eficientizare. Una dintre problemele actuale, reiterată la aproape toţi conferenţiarii, a fost importanţa utilizării pe o scară mai largă a tehnologiei digitale (instrumentele TIC) pentru ora de religie, în special prin metoda prezentării lecţiilor şi cursurilor în Power-Point, la toate nivelele învăţământului religios. Imaginile (în special cu icoane), clipurile şi filmele religioase, graficele etc. instrumentează, de fapt, prin mijloace moderne, vechiul principiu al intuiţiei, extrem de eficient în orice domeniu al învăţământului. Conferenţiarii au arătat că este de neconceput ca ora de religie să nu beneficieze, în secolul al XXI-lea, de un suport tehnic modern, fie şi minimal: computer, video-proiector, bază de date în format electronic (bibliotecă „virtuală“). Cu atât mai mult, de neconceput ca profesorii universitari înşişi, care-i formează pe educatorii din preuniversitar, să nu ofere cursanţilor, odată cu predarea propriu-zisă la clasă, un suport de curs electronic, inclusiv pentru bibliografie, resurse anexe etc. În acelaşi timp, s-a evidenţiat importanţa capitală a legăturii dintre studiul teoretic şi cultul divin, pentru experierea duhovnicească a noţiunilor învăţate. Iar legătura strânsă dintre Şcoală şi Biserică nu se poate face decât print-o bună conlucrare dintre profesorii de religie şi preoţii de parohii. Prezenţa preotului în şcoală, cu tactul cuvenit şi discreţia necesară, este extrem de benefică. Iar prezenţa profesorului de religie la slujbele bisericii, un exemplu pedagogic pentru elevii săi. Odată cu acestea, conlucrarea dintre preot şi profesor, cu sprijin reciproc concret, este de dorit să fie cultivată în toate comunităţile creştin-ortodoxe.

Ora de religie în Bulgaria, comparativ cu situaţia din România

Prof. dr. Andrian Aleksandrov, titular pentru disciplinele omiletică, catehetică şi metodica predării religiei, a prezentat situaţia dificilă (dramatică, de fapt!) în care se găseşte învăţământul religios din Bulgaria: abia 1% din elevii bulgari apar în evidenţele didactice în dreptul acestei discipline. Totodată, a dat exemplul bun al României, ca pe un ideal pe care toţi bulgarii de bună credinţă şi-l doresc. Iar unul dintre motivele acestei situaţii dramatice din Bulgaria este, în opinia domniei sale, precaritatea comunicării dintre oficialii Bisericii şi clasa politică din ultimii 20 de ani, mai concret, slaba disponibilitate pentru un statut demn al acestei ore din partea unor responsabili politici privind educaţia naţională. În România, în schimb, în pofida multor probleme din trecut şi prezent pe această temă, comunicarea bună şi eficientă dintre cele două instituţii, Biserică şi Stat, a dus la un statut benefic, comparabil cu al majorităţii ţărilor membre în Uniunea Europeană. Un ultim exemplu în această privinţă este şi protocolul semnat între Patriarhia Română şi Ministerul Educaţiei, privind implicarea mai concretă şi legală a responsabililor Bisericii în desfăşurarea procesului de învăţământ religios din şcoli. În acelaşi timp, să nu uităm că trebuie cultivată mereu conştiinţa că educaţia în general (şi cea religioasă în special) presupune efort de echipă. Practic, o bună comunicare/conlucrare dintre factorii educaţionali de bază, la nivelul  comunităţilor locale: profesorii de religie, părinţii copiilor şi preoţii de la parohii.