Sărbătoarea Unirii Moldovei cu Țara Românească la 164 de ani de la înfăptuire, la Iași

Anul acesta, momentul Unirii Principatelor Române din 1859 a fost marcat la Iași de o serie de evenimente care au avut loc în Piața Unirii, precum și la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”. Manifestările dedicate împlinirii a 164 de ani de la unirea Moldovei cu Țara Românească au început în centrul orașului cu un concert de muzică populară, după care au continuat de la ora 11:00 cu o festivitate organizată de autoritățile locale. Tot atunci a avut loc și o slujbă de Te Deum, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

La ceremonialul religios din acest an, precum și la evenimentul desfășurat în fața statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza au mai participat, pe lângă au­to­ritățile locale, prim-mi­nistrul României, Nicolae Ciucă, preșe­din­tele Camerei Deputa­ților, Marcel Ciolacu, și alți invitați.

În discursul său, Părintele Mitropolit Teofan a evidențiat contextul Unirii din 1859 și a subliniat, totodată, nevoia de a fi mai aproape de românii din vechile teritorii istorice: „Două zile memorabile pentru națiunea română - 5 și 24 ianuarie 1859. Un început de istorie cu urmări dintre cele mai benefice. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu de sus au fost aici, jos, oameni de seamă, vizionari și cu spirit de jertfă. Au urmat apoi alte zile de excepție: 10 mai 1877, 27 martie sau 1 decembrie 1918. Ce zile! Ce oameni! Ce lucruri sfinte! În realitatea credinței în Dumnezeu, care include veșnicia omului, încercăm astăzi să pătrundem în gândul făuritorilor Unirii și să înțelegem ce așteaptă ei de la noi într-o zi precum aceasta. Cu certitudine, din adâncimea eternită­ții, ei grăiesc pentru cei care au urechi de auzit și inimă să simtă. Moldova de Răsărit este primul lor gând. Să nu uităm că sudul Basarabiei făcea parte din Moldova unită cu Țara Românească în 1859. Situația extrem de dificilă a Școlii și Bisericii românilor din Bucovina de Nord și Ținutul Herța este, de asemenea, strigătul lor de foc adresat nouă. Milioanele de români plecați din țară și lipsa nașterii de copii constituie, cu siguranță, durerea făuritorilor Unirii și a tuturor eroilor neamului care ne privesc acum din realitatea veșniciei. Cinstirea lor și a uimitoarelor lor fapte din 1859 se arată, îndeosebi, în încercarea noastră de a pătrunde în gândul lor de acum. Și a zis voievodul Cuza în 1861 și zicem și noi astăzi: «Dumnezeul părinților noștri a fost cu Țara, a fost cu noi». Nădejdea la Dumnezeu, români!”

După seria de alocuțiuni care au avut loc pe scena oficială și după defilarea militară tradițională, sute de ieșeni „au dat mână cu mână” și au format Hora Unirii.

În continuare, în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru sufletul domnitorului Al. I. Cuza, precum și pentru sufletele celor care au contribuit la înfăptuirea unității neamului românesc.

La final, Preasfinția Sa a adresat autorităților prezente câteva gânduri: „În această zi, an de an, împlinim o datorie pentru cei care ne-au pus înainte lucrarea și gândul lor ca moștenire a unei dorințe de unire, dorință pe care Dumnezeu a inspirat-o întotdeauna atunci când Însuși Domnul Hristos a spus în rugăciunea Sa către Tatăl: «Ca să fie una precum suntem şi Noi». Această dorință a împlinirii de
neam într-o unitate ni se face nouă prilej de mulțumire adusă lui Dum­-nezeu, Care a lucrat prin cei aleși ai Lui, și prilej de pomenire a celor care au contribuit la Unire: Alexandru Ioan Cuza și înfăptuitorii ei. Ne împlinim această datorie an de an cu bucurie că avem ca moș­tenire o țară, dar și o responsabilitate de care să ne bucurăm, pe care trebuie să o îmbo­gățim și să o lăsăm celor care într-un gând cu noi vor fi bucuroși de a fi români și de a întregi această moștenire”.