Sfântul Cuvios Rafael, prăznuit în satul său natal

În ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Rafael, numeroşi credincioşi pelerini din întreaga Eparhie a Dunării de Jos au participat la sărbătoarea închinată sfântului, în localitatea sa natală - Bursucani, din nordul judeţului Galaţi.

Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafael, a renăscut, chiar lângă zidurile vechi, recent descoperite.

Luni, în ziua în care Sfânta Biserică a rânduit pomenirea Sfântului Cuvios Rafael şi a Sfântului Partenie de la Agapia Veche, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi din parohiile învecinate, în prezenţa evlavioasă a numeroşilor credincioşi din împrejurimi şi nu numai. La final au fost rostite rugăciuni de mulţumire şi a fost săvârşită slujba Parastasului.

În încheiere, cei prezenţi au primit iconiţe, pachete cu alimente, iar copiilor le-au fost oferite dulciuri şi mici daruri de suflet.

După tradiţie, pelerinii prezenţi la sărbătoarea Sfântului Rafael au fost invitaţi la agapa frăţească, pregătită de harnicele maici de la Mănăstirea Adam.

Acest locaş monahal, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicat la marginea satului Bursucani, în anul 1793 de doi călugări - ieromonahii Ioasaf şi Aloman - veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Mănăstirea Adam.

La schit au mai rămas doar câteva maici, printre care Epraxia Iamandi si Agripina Cernat. În locuinţa primeia dintre ele, statul hotărăşte, în anul 1866, înfiinţarea Şcolii Primare din Bursucani. Celelalte bunuri ale schitului au fost vândute la licitaţie. Astfel, biserica schitului devine biserică parohială. În ea se slujea doar în ziua hramului.

În anul 1939, ea împlinea cerinţele spirituale ale credincioşilor din satul Zimbru, astăzi desfiinţat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.

La prima cinstire a Sfântului Rafael în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui locaş monahal. Astfel, prin Hotărârea nr. 244/2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos reînfiinţează Schitul Zimbru, demarând şi lucrările pentru construcţia locaşului de cult, pe baza documentelor istorice existente.

Sfântului locaş, care a primit fireşte, pe lângă vechiul hram, şi ocrotirea Sfântului Rafael, i s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie în data de 21 iulie 2009.

În luna iunie a anului 2011, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite ruinele vechiului locaş de cult.