Simpozion internațional de teologie dedicat familiei creștine la Bucureşti

Profesori și cercetători, din țară și din străinătate, au participat astăzi, 6 octombrie, la deschiderea Simpozionului Internațional de Teologie „Familia creștină: lumină și mărturie în societatea contemporană”. La sesiunea festivă a lucrărilor simpozionului, găzduită în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit mesajul „Vocația și misiunea familiei creștine azi, priorități ale lucrării pastorale a Bisericii”.

La sesiunea festivă a lucrărilor Simpozionului Internațional de Teologie au fost prezenți astăzi oficialități de stat, reprezentanți ai Academiei Române și ai Universității din București, care au transmis mesaje din partea instituțiilor de care aparțin.

Moderatorul sesiunii, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a prezentat tematica ediției din acest an a simpozionului devenit tradiție: „Considerăm deosebit de semnificativ faptul că, în această sesiune festivă, se întâlnesc reprezentanți ai Bisericii, ai mediului academic și ai instituțiilor statului. Prezența lor exprimă și susține dialogul dintre Biserică, mediul academic și instituțiile statului în jurul unei teme care privește întreaga societate. Familia nu este numai responsabilitatea unei instituții sau a unui singur domeniu de reflecție. Ea privește educația, cultura, viața socială, formarea tinerelor generații și, înainte de toate, viitorul societății. De aceea, dialogul dintre aceste instituții este nu numai binevenit, ci și necesar. (...) În zilele care urmează, participanți din țară și din diaspora - ierarhi, preoți, profesori și specialiști - vor reflecta asupra necesității și importanței pastorației familiei creștine, asupra fundamentelor sale biblice și patristice, asupra modului în care Biserica poate sprijini familia și asupra provocărilor pe care societatea contemporană le aduce acesteia”.

În continuare, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit mesajul „Vocația și misiunea familiei creștine azi, priorități ale lucrării pastorale a Bisericii”.

Academia Română a fost reprezentată de preotul romano‑catolic academician Wilhelm Dancă, vicepreședintele forului de cultură și știință, care a apreciat necesitatea organizării unui astfel de simpozion în contextul provocărilor cu care familia modernă se confruntă.

„Prima și cea mai importantă provocare este schimbarea paradigmei culturale din țările de veche tradiție creștină, schimbare care afectează toate aspectele vieții de familie. Această transformare ne invită la asumarea faptului că persoanele care se căsătoresc nu mai sunt susținute în trăirea iubirii lor de actualele structuri sociale. Neîndoielnic, cultura în care trăim astăzi îi descurajează pe tineri să întemeieze o familie, întrucât acordă prioritate în mod exagerat problemelor de natură economică ori le inculcă frica de o realitate măreață și sacră, care ar putea să le limiteze autonomia și libertatea. Din cultura contrară căsătoriei face parte și sentimentalismul narcisist, instabil și schimbător, ce se manifestă în mod preponderent prin comercializarea trupului pe internet și practica diversificată și, din păcate, răspândită a prostituției. În acest context, se dezvoltă individualismul fără limite, care face să întârzie maturizarea persoanelor și denaturează legăturile de familie deoarece promovează dorințele proprii ca și cum ar fi valori absolute. (...) O altă provocare: creștinii contemporani se confruntă cu o profundă criză a transmiterii credinței și o slăbire evidentă a trăirii lor religioase, care afectează în mod negativ unitatea familiei, în sensul că rămâne singură în fața greutăților vieții și, în felul acesta, este mai predispusă la separare sau ruptură a legământului matrimonial”, a spus vicepreşedintele Academiei Române.

Mesajul ministrului educației și cercetării a fost transmis de Romeo Moșoiu, consilier în cadrul acestui minister: „Acest simpozion readuce în centrul dezbaterilor publice familia, prima și cea mai importantă școală a fiecărei persoane. Într‑o lume marcată de schimbări rapide, de presiunea tehnologiei și de slăbirea legăturilor dintre generații, familia rămâne spațiul în care copilul învață, înainte de orice lecție, ce înseamnă iubirea, răbdarea, responsabilitatea și respectul pentru celălalt. Valorile creștine, trăite în căminul de zi cu zi, au format de‑a lungul secolelor caractere, comunități și, în ultimă instanță, însăși identitatea noastră culturală. Educația nu poate, însă, să își îndeplinească misiunea fără familie, după cum nici familia nu se poate lipsi de sprijinul Școlii și al Bisericii. Parteneriatul dintre Biserică, Școală și familie este o condiție a formării unor tineri echilibrați, curajoși și dedicați binelui comun. Ministerul Educației și Cercetării susține acest dialog și rămâne deschis colaborării cu mediul teologic și academic, inclusiv prin disciplina religie, care contribuie la dezvoltarea spirituală și morală a elevilor”.

Următorul cuvânt a fost rostit de Ciprian Vasile Olinici, secretarul de stat pentru Culte, care a evidențiat că tema familiei solicită, în prezent, un dialog între teologie, sociologie, psihologie și politicile publice: „Aceste perspective urmăresc dimensiuni diferite ale aceleiași realități: semnificația diferită a comuniunii, formarea persoanei, transmiterea valorilor și condițiile sociale în care se desfășoară viața familială. Întâlnirea lor este necesară pentru o înțelegere care să păstreze împreună idealul familiei și experiența concretă a familiilor. Pentru că suntem într‑un mediu teologic, aș începe cu o observație pe cât de simplă, pe atât de semnificativă: Sfânta Scriptură istorisește crearea lumii cu o uimitoare concentrare, dar consacră apoi o mare parte din cartea Facerii dificultății de a trăi într‑o familie. Acolo întâlnim iubirea și gelozia, așteptarea și nerăbdarea, părinții și copiii, frații care se înfruntă, familiile care se despart și oamenii care uneori, după ani, găsesc puterea împăcării. Parcă ni s‑ar spune că o lume poate fi creată în șase zile, dar, pentru a învăța să trăim împreună, avem nevoie de generații. Familia îi dă omului trei lucruri pe care nu și le poate dărui singur: o origine pe care să o primească, un «noi» în care să crească și un viitor pentru care să răspundă”.

Ultimul mesaj a fost transmis de prof. univ. dr. Marian Preda, rectorul Universității din București: „Tema pe care anul acesta o propune Simpozionul Internațional organizat de Patriarhia Română în colaborare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă «Justinian Patriarhul» este dovada de atașament al Bisericii Ortodoxe Române față de valorile și instituțiile tradiționale, dar și de preocupare și deschidere la dialog față de temele care preocupă și, adesea, prin lipsa de consens social, divizează în mod evident societatea românească și societatea globală contemporană”.

Prima sesiune de comunicări ştiinţifice

După o scurtă pauză, simpozionul a continuat, în aceeași sală a Palatului Patriarhiei, cu prima sesiune de comunicări, cu tema „Necesitatea și importanța pastorației familiei creștine azi” și moderată de arhimandrit asist. univ. dr. Augustin Coman, consilier patriarhal coordonator al Sectorului relații creștine, interreligioase și comunități românești externe.

Prima prelegere, „Familia preotului în lumea contemporană - vocație, mărturie și responsabilitate pastorală”, a fost prezentată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care, în deschiderea ei, a afirmat: „Când vorbim despre familia preotului, privirea noastră se îndreaptă adesea spre exemplul pe care ea îl oferă comunității. Vedem această familie în apropierea Bisericii, prezentă la sfintele slujbe în duminici și sărbători, implicată de cele mai multe ori în viața parohiei. Dincolo de această prezență se află, însă, un cămin cu bucurii și neliniști, cu responsabilități și oboseală, cu persoane care au nevoie să fie ascultate, înțelese și iubite. Tocmai aici, în realitatea vieții cotidiene, se descoperă înțelegerea temei pe care am ales‑o, anume faptul că felul în care slujitorul lui Dumnezeu își iubește soția, își îndrumă copiii și își rânduiește propria casă se răsfrânge asupra modului în care el păstorește comunitatea ce i‑a fost încredințată. Studiul pe care îl prezentăm succint urmărește trei dimensiuni strâns legate: vocația familiei preotului la comuniune și sfințenie, mărturia sa în comunitate și responsabilitatea pastorală exercitată cu discernământ. Ideea care le unește este aceea că viața familială și slujirea sacerdotală se pot susține și îmbogăți reciproc, fiind într‑un raport de interdependență. Sfântul Apostol Pavel subliniază legătura dintre grija pentru propriul cămin și responsabilitatea eclesială: «Căci dacă nu știe cineva să‑și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?» (1 Timotei 3, 5). Astfel, climatul spiritual al căminului familial al preotului întărește disponibilitatea sa pentru misiune, iar slujirea asumată cu fidelitate lărgește orizontul dragostei curate trăite în familie. Temeiul acestei legături este sacramental. Prin Taina Cununiei, soții primesc harul de a crește împreună în iubire și de a‑și orienta viața către Împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, prin Taina Hirotoniei săvârșită de episcop, preotul primește harul și însărcinarea slujirii comunității eclesiale. Așa cum afirmă Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, «Nunta și Preoția ca Taine fac vădit faptul că persoana nu se realizează decât în comuniune»”.

În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul ortodox român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a susținut prelegerea „Familia creștină în diaspora: între fragilitate existențială și renaștere eclesială”.

„Familia creștină din diaspora trăiește între două posibilități: fragmentarea și renașterea în Hristos. Dezrădăcinarea, ritmul solicitant al vieții, distanța dintre generații și pluralismul cultural pot slăbi comunitatea familială și pot estompa transmiterea credinței, dar aceeași experiență poate deveni și locul unei maturizări duhovnicești. Departe de sprijinul tradițional al comunității de origine, familia este chemată să redescopere rugăciunea comună, responsabilitatea pentru educația creștină a copiilor și propria vocație de «biserică de acasă». Fragilitatea nu este prin ea însăși mântuitoare. Ea devine cale spre înnoire atunci când este asumată în comuniunea cu Hristos și în viața Bisericii. Lucrarea de înnoire cere o pastorație care să privească familia în integralitatea ei. Dumnezeiasca Liturghie trebuie însoțită de cateheză, școala parohială de formarea părinților, lucrul cu copiii și tinerii de implicarea întregii comunități, iar fidelitatea față de rânduiala Bisericii de discernământ și iconomia unei iubiri pastorale responsabile. În același timp, păstrarea limbii și a identității românești trebuie să se împletească firesc cu deschiderea față de societatea în care trăiesc credincioșii, astfel încât noile generații să nu fie puse să aleagă între identitatea lor culturală și apartenența eclesială, ci să le poată integra armonios în lumina Evangheliei. Experiența pastorală a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Marii Britanii și Irlandei de Nord în dialog cu Episcopia Italiei arată că aceste direcții nu reprezintă simple proiecte organizatorice, ci expresii concrete ale maternității Bisericii și ale grijii ei pentru fiecare persoană. În cele din urmă, viitorul familiei creștine în diaspora se decide în adâncul comuniunii ei cu Hristos. Acolo unde Dumnezeiasca Euharistie devine centrul vieții, casa se deschide spre Biserică, iar parohia devine adevărata familie a celor uniți prin aceeași credință și nădejde. În această lumină, diaspora poate deveni loc al unei autentice renașteri eclesiale, spațiu în care credința moștenită se transformă în credință asumată, memoria se transformă în responsabilitate, iar fragilitatea se transformă în prilej de comuniune. Astfel, familia creștină își redescoperă vocația de a fi lumină în societatea contemporană, mărturie vie a iubirii lui Hristos și un început nou al Împărăției chiar în mijlocul lumii acesteia”, a spus Înaltpreasfinţia Sa.

Ultima prelegere a primei sesiuni de comunicări, „Familia creștină în fața provocărilor contemporane”, i‑a aparținut Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud: „Familia creștină se găsește astăzi la întâlnirea dintre permanența adevărului evanghelic și dinamizarea unei societăți aflate într‑o continuă transformare. Secularizarea, relativismul moral, individualismul, instabilitatea conjugală, presiunile economice, migrația și revoluția digitală constituie provocări reale care nu pot fi ignorate sau tratate exclusiv printr‑un discurs defensiv. Răspunsul Bisericii trebuie să pornească de la reafirmarea vocației teologice a familiei. Pe lângă învățătura de credință ortodoxă, documentul adoptat de Sfântul și Marele Sinod din Creta reprezintă un reper important pentru articularea răspunsului ortodox contemporan. Un aspect important al perspectivei sinodale îl reprezintă raportul dintre fidelitatea față de tradiția canonică și necesitatea discernământului pastoral. Totodată, perspectiva juridică demonstrează că familia nu reprezintă numai o preocupare a Bisericii. Statul însuși recunoaște familia drept realitate fundamentală a societății și îi asigură protecția juridică. Între cele două perspective există, însă, o diferență de finalitate: dreptul reglementează raporturile familiale, în timp ce Biserica urmărește transfigurarea lor; legea stabilește obligații, în timp ce Evanghelia cheamă la iubire; norma juridică protejează familia din exterior, în timp ce harul lui Dumnezeu o sfințește din interior. În ultimă instanță, viitorul familiei creștine nu depinde doar de capacitatea acesteia de a rezista influențelor societății contemporane, ci de puterea ei de a redescoperi permanent izvorul propriei vocații: comuniunea cu Dumnezeu și comuniunea dintre persoane”.

Simpozionul Intenaţional de Teologie este organizat de Sectorul teologic‑educațional și Sectorul relații creștine, interreligioase și comunități românești externe ale Administrației Patriarhale, în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Următoarele sesiuni ale evenimentelui se desfăşoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Capitală.