Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Un mare compozitor şi dascăl

Un mare compozitor şi dascăl

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Adrian Dobreanu - 23 August 2012

Născut la 29 iunie 1857, într-o familie de cărturari din Braşov, tatăl său fiind redactor al "Gazetei Transilvaniei", Iacob Mureşianu a dovedit calităţi muzicale înnăscute şi a început să compună încă din timpul anilor de liceu. Asemenea lui Gheorghe Dima, a studiat ingineria la Viena, în paralel cu studiile muzicale.

În perioada 1880-1884, Iacob Mureşianu a urmat Conservatorul din Leipzig, la terminarea căruia a fost distins cu premiul Mendelsohn, acordat pentru kanon-duetele "Ce a fost a fost" şi "Cum n-ar fi fost", pe versurile lui Ioan Neniţescu. Dragostea pentru renumitul profesor Jadasohn, în casa căruia era primit, dar şi pentru celebrul pedagog, compozitor şi virtuoz pianist Reinecke a înaripat puternic sufletul talentatului tânăr ardelean.

În perioada studiilor de la Leipzig a luat lecţii particulare de teorie-solfegiu, a studiat canto şi a lucrat cu pasiune compoziţia. Din această perioadă datează cântecele "Întoarcerea în ţară" şi "Flori de nufăr", un număr de 30 de lieduri, prima compoziţie vocal-simfonică "Mănăstirea Argeşului" şi poemul simfonic "Mama lui Ştefan cel Mare", pe versuri de Dimitrie Bolintineanu, uvertură ce reprezintă o deschidere reală de perspective pentru muzica simfonică românească, o lucrare simfonică ilustrată muzical cu o iscusită paletă orchestrală.

Profesor la Blaj

La 16 septembrie 1888 s-a căsătorit cu pianista Otilia Brânduşianu, cu care a avut opt copii. Cea mai mare parte a vieţii a fost profesor la Blaj. A înfiinţat mai multe formaţii artistice, cu care a întreprins numeroase turnee în oraşe şi sate.

Tot pe acest drum al culturalizării poporului său, în calitatea sa de dascăl, Iacob Mureşianu a jucat un rol nespus de important în formarea de muzicieni dintre elevii săi cei mai talentaţi, pe care nu se mărginea să-i organizeze în coruri de înaltă măiestrie. Astfel, celor mai talentaţi le preda studii instrumentale de pian, vioară, flaut şi chiar studii de compoziţie. Cu aceşti discipoli, dintre care s-au ridicat Tiberiu Brediceanu, Augustin Bena, Nicodim Ganea, Leonida Domide, Guilelm Şoban, Celestin Cherebeţiu şi chiar fiul său, Iuliu Mureşianu, s-au format orchestre sau formaţii camerale.

Iacob Mureşianu a editat, la Blaj, prima revistă muzicală din ţara noastră, intitulată "Musa Română", fiind unul dintre întemeietorii şi creatorii artei muzicale româneşti, cel care a realizat opere şi balade inspirate din folclor şi istorie.

Spre deosebire de Gheorghe Dima, care a activat în Braşov şi Sibiu, oraşe cu veche tradiţie muzicală, Mureşianu a trebuit să-şi formeze singur publicul în Blaj. Astfel, prin puternica sa dorinţă de a contribui la ridicarea culturii muzicale din Transilvania, şi mai ales printr-o muncă asiduă, Mureşianu a format un cor şi o orchestră din elevi de liceu, studenţi de la teologie şi amatori înzestraţi cu aptitudini vocale cu care execută propriile sale lucrări scenice şi pe cele ale confraţilor de peste Carpaţi. Iacob Mureşianu ne-a oferit un exemplu de abnegaţie artistică, exemplul unui creator care a pus arta sa în serviciul educaţiei maselor, al progresului social.

Maestru al muzicii corale

Creaţia sa corală se impune prin caracterul dinamic şi militant, lucrările cu sau fără acompaniament de pian căpătând un caracter dramatic prin introducerea solourilor. Iacob Mureşianu şi-a creat melodiile în stil românesc, fără a apela propriu-zis la muzica populară, deşi a avut o activitate intensă de culegere şi prelucrare a folclorului românesc. Domeniul în care Mureşianu s-a dovedit un maestru neîntrecut este cel al muzicii corale, în care predomină o scriitură de factură net polifonică.

Preocupat de natură, găseşte corespondenţe cu viaţa omului, ilustrative în acest sens fiind piesele "Floarea-n câmp când veştejeşte", "În grădină", "Fluturaşul" - cu un caracter mai dramatic şi "Reîntoarcerea rândunelei", în care este surprins dorul de casă, toate pe versuri de Matilda Kugler-Poni. Balada "Şoimul şi floarea fagului" pe versuri de Vasile Alecsandri se asociază sub aspect dramatic cu tipologia altor creaţii, respectiv "Năluca", "Erculean", "Muieruşca din Braşov" şi "Constantin Brâncoveanu". Între anii 1903 şi 1910, Mureşianu a compus operetele "Florin şi Florica", "Rusaliile", "Cinel-Cinel", "Rămăşagul", "Nuntă ţărănească", toate pe versuri de Vasile Alecsandri.

Cântecele sufletului religios

Muzica religioasă, o preocupare de căpetenie a lui Iacob Mureşianu, după cum se vede şi din "Programul" său, a constituit un mod important de culturalizare cu deosebite rezultate, căci teologii ce-i erau elevi devin preoţi şi învăţători în satele din Transilvania. Ei sunt cei care au organizat apoi corurile slujbelor religioase pentru a da răspunsurile, ridicându-le puterea spirituală.

Balada "Erculean", scrisă pentru cor mixt şi orchestră cu solo - două soprane, (mezzo şi tenor), conţine elementele unui oratoriu: acţiune, forţă dramatică şi momente muzicale desfăşurate, ce demonstrează în cel mai înalt grad măiestria şi stilul compozitorului. În "Erculean", corul capătă proporţii. Acesta nu este doar un simplu relatant al acţiunii, ci prezintă numere dezvoltate, cu fraze muzicale încărcate de substanţă. La fel şi orchestrei, datorită gândirii simfonice a compozitorului, i se acordă o mai mare importanţă. Fără îndoială, "Erculean" este una dintre cele mai reprezentative lucrări ale compozitorului, aceasta fiind dovada imensei forţe de autodepăşire a stadiului în care se aflau componistica şi arta interpretativă românească.

Identificându-se în cuget şi simţire cu doleanţele poporului, Iacob Mureşianu a formulat principii de autenticitate şi originalitate naţională în creaţia muzicală românească, astfel încât arta şi învăţătura sa se impun ca valori caracteristice ale culturii muzicale româneşti. La Sibiu, preşedintele Astrei, Gheorghe Bariţiu, a spus despre Iacob Mureşianu: "Vei rămâne în inimile şi minţile tuturora de aici şi depărtare, totdeauna".

"Casa Mureşenilor" de la Braşov

Renumita familie a Mureşenilor din Braşov a avut printre membrii ei mai multe personalităţi culturale, precum poetul Andrei Mureşianu, autorul imnului României, publicistul Iacob Mureşianu (1812-1887), fiului său Aurel Mureşianu (1847-1909), gazetar şi publicist, continuatorul tatălui la conducerea "Gazetei de Transilvania", compozitorul Iacob Mureşianu jr. La Muzeul "Casa Mureşenilor" din Braşov sunt prezentate, în cele patru încăperi, exponate ce ilustrează viaţa culturală a Braşovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.