Un nou doctor la Facultatea de Teologie din Iași

Sala Coloanelor din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași a găzduit luni, 27 septembrie 2021, un eveniment academic remarcabil, prilejuit de susținerea publică a unei teze de doctorat interdisciplinare, notată la final cu „Summa cum laude”. Lucrarea prezentată a fost realizată de teologul Petru Cernat și se intitulează „Identitatea embrionului uman din perspectivă teologică și bioetică”.

Coordonatorul științific al tezei de doctorat a fost pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa de la Facultatea de Teologie din Iași, iar comisia de doctorat a fost formată din: preșe­dinte - pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul instituției universitare de teologie, şi referenți: pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Sebastian Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și prof. univ. dr. Cristina Gavrilovici de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

După citirea referatelor de către membrii comisiei şi după întrebările şi aprecierile venite din partea publicului, domnului Petru Cernat i s-a oferit titlul de Doctor în Teologie, primind calificativul „Summa cum laude”.

„Provocările bioetice escaladează agenda morală a omului contemporan. Întrebări precum: «Este moral să apelăm la fertilizare in vitro în caz de probleme de infertilitate?», «Este corect să alegem noi sexul copilului pe care îl dorim?», «Ce se întâmplă cu embrionii care nu sunt implantați și sunt congelați de către clinică?», «Ce statut are embrionul uman: este o persoană umană sau doar un conglomerat de celule?», «Ce înseamnă transplantul de organe vitale?», «Sinuciderea asistată medical în cazul unei boli incurabile se poate justifica moral?» nu mai pot fi evitate. Are Biserica un răspuns la aceste provocări? Dacă suntem tentați să credem că nu, înseamnă că nu «am mânat mai la adânc». Biserica are o antropologie specifică ce poate fi valorificată în sensul oferirii de răspunsuri la întrebările de mai sus. Pe scurt, antropologia ortodoxă ne învață că omul, chip și asemănare a lui Dumnezeu, este trup și suflet de la început (de la zămislire), o persoană chemată la comuniunea cu Dumnezeu, cu semenii și cu întreaga creație. Și clericii și studenții de la Teologie, în contextul progresului biotehnologic, au nevoie de o ancoră de care să se țină: așa poate fi înțeleasă bioetica creștină. Este acea bioetică a Vieții, a vieții înțe­leasă ca dar de la Dumnezeu, adică acea bioetică pentru care însușirea vieții ca viață este înrădăcinată în principiile «Să nu ucizi!» și «Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți». Omul primește viața pentru a și-o însuși, întrucât însu­șirea este modul în care fiecare om devine un însuși sau o însăși. Este vorba de însușirea în modul ei propriu, respectând rațiunea ei. Ignorarea Izvorului Vieții produce în noi acea viață care mai rămâne posibilă după ce alimentarea directă de la acel Izvor a încetat: viața ca supraviețuire biologică, dependentă de puțina capacitate vitală aflată în dimensiunea sensibilă a lucrurilor. Lucrul acesta presupune trăirea vieții pe cont propriu, individualist, nereceptiv, ca o viață care se epuizează și se stinge; se pare că omul contemporan nu înțelege că independența de Viață creează dependența de înlocuitori, obsesia egolatră pentru conservare și lupta pentru supraviețuire. Amenințat cu extincția și gata să ia viața, omul transmite urmașilor săi expatrierea, vulnerabilitatea și agresivitatea. Până la urmă, aceasta și este misiunea bioeticii creștine: să reafirme faptul că, dacă nu recunoaș­tem prezența lui Dumnezeu în lume, aceasta nu înseamnă că Îl evacuăm real pe Dumnezeu, ci evacuăm din lume puțina umanitate care a mai rămas în noi”, a mărturisit la final Petru Cernat.