Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Universitatea - laborator al ştiinţelor dinamice şi comunicare a valorilor perene
Aniversarea a 150 de ani de existenţă a Universităţii din Bucureşti reprezintă un moment semnificativ în viaţa academică şi culturală întrucât este, pe de o parte, un prilej de apreciere a generaţiilor de profesori care au onorat această instituţie de învăţământ, cercetare şi cultură, iar pe de altă parte, o ocazie de a reafirma vocaţia şi valoarea Universităţii în contextul societăţii contemporane.
În societatea informaţională de astăzi, bazată pe cunoaştere, rolul Universităţii în formarea generaţiei tinere este determinant. Dincolo de excelenţa academică, de profesionalismul dobândit printr-o pregătire consolidată în plan informaţional, este nevoie în procesul educaţional şi de promovarea dimensiunii formative. Universitatea are menirea sau vocaţia să formeze personalităţi competente şi întreprinzătoare, promovând o cunoaştere pentru acţiune, utilă nu doar pentru şcoală, ci şi pentru calitatea vieţii umane în societate.
În acest sens, apreciem dorinţa Universităţii din Bucureşti de-a contribui la intensificarea cooperării academice în plan naţional şi internaţional, în vederea comunicării valorilor cunoaşterii care sporesc calitatea şi demnitatea vieţii umane.
Universitatea are şi vocaţia de a fi un spaţiu al dialogului şi de valorificare a reflecţiei în întâlnirea dintre ştiinţă, filosofie, teologie, artă şi cultură. Mai ales în contextul lumii de astăzi, când asistăm la o fragmentare accelerată a domeniilor ştiinţei şi la o hiperspecializare a educaţiei, este nevoie de recuperarea şi de valorificarea perspectivei interdisciplinare a cunoaşterii în folosul vieţii umane.
Plecând de la relaţia dintre cunoaşterea intelectuală sau informativă şi spiritualitatea existenţială sau formativă, de la dialogul dintre ştiinţă, filozofie şi teologie, Universitatea şi Biserica au început să descopere vocaţia comună de-a promova cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea spirituală în comuniune de valori ale umanităţii inteligente şi înţelepte, care unifică diversitatea ştiinţelor la nivelul conştiinţei responsabilităţii pentru demnitatea persoanei, calitatea vieţii sociale şi protejarea naturii înconjurătoare.
În acest spirit, Patriarhia Română a încheiat la 5 aprilie 2012 un Protocol de cooperare cu Universitatea din Bucureşti, susţinut mai ales de acţiunile Centrului de Dialog şi Cercetare în teologie, ştiinţă şi filosofie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universităţii din Bucureşti.
Prezenţa Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul în cadrul Universităţii din Bucureşti contribuie la apropierea şi cooperarea dintre Biserică şi Universitate, dintre credinţă şi cultură, teologie şi ştiinţă, depăşindu-se divergenţe artificiale şi descoperindu-se bucuria dialogului şi utilitatea cooperării.
Sinteza dintre credinţa ortodoxă răsăriteană şi latinitate în istoria poporului român exprimă vocaţia noastră specifică de realizare a unor punţi de legătură între Răsărit şi Apus, de a structura un dialog elevat în întâlnirea dintre perspectivele distincte ale experienţei teologice, cercetării ştiinţifice şi reflecţiei filosofice. O cunoaştere dobândită prin dialogul şi comuniunea dintre credinţă şi raţiune valorifică raţionalitatea complexă a universului şi a omului, imprimată acestora de Raţiunea divină creatoare, revelată istoric în şi prin Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos.
În acest sens, marele teolog român Părintele Dumitru Stăniloae deschide o perspectivă a convergenţei şi cooperării care ar putea fi asumată programatic, inclusiv în mediul universitar. În discursul său intitulat Spiritualitatea integrală, rostit în anul 1992, la decernarea titlului de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, Părintele Stăniloae constata:
„Legătura aceasta între cunoaştere şi taină, pe care o trăim şi în a cărei cunoaştere înaintăm fără a o epuiza în veci, şi prin aceasta trăim setea după infinitatea existenţei, o trăieşte în mod deosebit poporul nostru, prin unirea în el a spiritului occidental, mai aservit raţiunii separatiste, şi a Ortodoxiei răsăritene, care accentuează comuniunea şi pentru care Dumnezeu prin Hristos este cunoscut nu în mod raţional sau separat de viaţa noastră de toate zilele, mai mult prin discursuri, ci ca prezent în noi prin toate Tainele, rugăciunile şi binecuvântările Bisericii. (...) Universităţile româneşti, ţinând seama de acest spirit al poporului nostru, pot comunica lumii o cultură mai umană, mai nuanţată, mai delicată, mai adâncă, mai pătrunsă de taina prezenţei lui Dumnezeu în realitatea lumii întregi şi mai capabilă să prezinte lumii o ţintă morală în Persoana lui Hristos“ 1.
Astăzi, felicităm pe toţi organizatorii evenimentului solemn de Aniversare a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, pe toţi profesorii şi studenţii acestei Universităţi, rugându-ne Milostivului Dumnezeu să binecuvânteze şi să ajute pe toţi cei care lucrează în această înaltă instituţie academică şi contribuie la afirmarea valorilor academice româneşti la nivel naţional şi internaţional.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit la Aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, miercuri, 16 iulie 2014.
Notă:
1 Pr. Dumitru Stăniloae, Culturã şi duhovnicie, vol. 3, Editura BASILICA, Bucureşti, 2012, p. 811 (Discurs publicat în Telegraful Român, CXL, nr. 27-30, 15 iulie - 1 august 1992, pp. 1-4).



.jpg)
