Universitatea - laborator al ştiinţelor dinamice şi comunicare a valorilor perene

Aniversarea a 150 de ani de existenţă a Uni­ver­sităţii din Bu­cu­reşti re­pre­zin­tă un moment semnificativ în viaţa acade­mi­că şi culturală în­trucât este, pe de o parte, un prilej de apre­ciere a generaţiilor de profesori care au onorat aceas­tă insti­tuţie de în­vă­ţă­mânt, cercetare şi cultură, iar pe de altă parte, o ocazie de a rea­fir­ma vocaţia şi valoarea Uni­ver­si­tăţii în contextul societăţii contemporane.

În societatea informaţională de astăzi, bazată pe cunoaş­tere, rolul Universităţii în formarea generaţiei tinere este determinant. Dincolo de excelenţa academică, de profesionalismul do­bân­dit printr-o pregătire conso­li­­dată în plan infor­maţional, este nevoie în procesul edu­ca­ţi­o­nal şi de promovarea dimensiunii formative. Universitatea are menirea sau vocaţia să formeze perso­nalităţi competente şi în­tre­prinzătoare, promovând o cunoaştere pentru acţiune, utilă nu doar pentru şcoală, ci şi pentru calitatea vieţii umane în societate.

În acest sens, apreciem do­rin­ţa Universităţii din Bucureşti de-a contribui la intensificarea cooperării academice în plan naţional şi internaţional, în vederea comunicării valorilor cu­noaş­terii care sporesc calitatea şi demnitatea vieţii umane.

Universitatea are şi vocaţia de a fi un spaţiu al dialogului şi de valorificare a reflecţiei în întâlnirea dintre ştiinţă, filoso­fie, teologie, artă şi cultură. Mai ales în contextul lumii de astăzi, când asistăm la o fragmentare accelerată a domenii­lor ştiinţei şi la o hiperspecializare a edu­ca­ţiei, este ne­vo­ie de recuperarea şi de valorificarea perspectivei in­ter­dis­ci­pli­nare a cunoaşterii în folosul vieţii umane.

Plecând de la relaţia dintre cu­noaşterea intelectuală sau informativă şi spiritualitatea existenţială sau formativă, de la dialogul dintre ştiinţă, filozofie şi teologie, Universitatea şi Bise­ri­ca au început să des­copere vo­ca­ţia comună de-a promova cu­noaş­terea ştiinţifică şi cunoaş­te­rea spirituală în comuniune de valori ale umanităţii inteligente şi înţelepte, care unifică diversitatea ştiinţelor la nivelul con­ştiin­ţei responsabilităţii pentru demnitatea persoanei, calitatea vieţii sociale şi protejarea natu­rii înconjurătoare.

În acest spirit, Patriarhia Ro­mână a încheiat la 5 aprilie 2012 un Protocol de cooperare cu Universitatea din Bucureşti, susţinut mai ales de acţiunile Centrului de Dialog şi Cercetare în teologie, ştiinţă şi filosofie al Fa­cultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Uni­ver­si­tăţii din Bucureşti.

Prezenţa Facultăţii de Teolo­gie Ortodoxă Justinian Patri­ar­hul în cadrul Universităţii din Bucureşti contribuie la apro­pi­e­rea şi cooperarea dintre Biserică şi Universitate, dintre credinţă şi cultură, teologie şi ştiinţă, de­pă­şindu-se divergenţe artificiale şi desco­perin­du-se bucuria dialogului şi utili­tatea cooperării.

Sinteza dintre credinţa orto­do­xă răsăriteană şi latinitate în is­toria poporului român expri­mă vocaţia noastră specifică de realizare a unor punţi de le­gă­tură între Răsărit şi Apus, de a structura un dialog elevat în în­tâl­nirea dintre perspectivele distincte ale experienţei teologice, cercetării ştiinţifice şi reflecţiei filosofice. O cunoaştere dobândi­tă prin dialogul şi comuniunea din­tre credinţă şi raţiune valori­fi­că raţionalitatea complexă a uni­versului şi a omului, imprimată acestora de Raţiunea divi­nă creatoare, revelată istoric în şi prin Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos.

În acest sens, marele teolog român Părintele Dumitru Stă­niloae deschide o perspectivă a convergenţei şi cooperării care ar putea fi asumată programa­tic, inclusiv în mediul universitar. În discursul său intitulat Spi­ritualitatea integrală, rostit în anul 1992, la decernarea ti­tlu­lui de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, Părintele Stăniloae constata:

„Legătura aceasta între cunoaştere şi taină, pe care o trăim şi în a cărei cunoaştere înaintăm fără a o epuiza în veci, şi prin aceasta trăim setea după infinitatea existenţei, o trăieşte în mod deosebit poporul nostru, prin unirea în el a spiritului occidental, mai aservit raţiunii separatiste, şi a Ortodoxiei ră­să­ri­tene, care accentuează comu­ni­unea şi pentru care Dum­nezeu prin Hristos este cunoscut nu în mod raţional sau separat de viaţa noastră de toate zilele, mai mult prin discursuri, ci ca pre­zent în noi prin toate Tain­e­le, rugăciunile şi bine­cu­vân­tă­rile Bisericii. (...) Universităţile româneşti, ţinând seama de acest spirit al poporului nostru, pot comunica lumii o cultură mai umană, mai nuanţată, mai de­licată, mai adâncă, mai pă­trun­să de taina prezenţei lui Dum­nezeu în realitatea lumii întregi şi mai capabilă să pre­zin­te lumii o ţintă morală în Per­soana lui Hristos“ ¹.

Astăzi, felicităm pe toţi orga­ni­zatorii evenimentului solemn de Aniversare a 150 de ani de la înfiinţarea Uni­versităţii din Bu­cu­reşti, pe toţi profesorii şi studenţii acestei Universităţi, ru­gân­du-ne Mi­lostivului Dum­nezeu să binecuvânteze şi să ajute pe toţi cei care lucrează în această înaltă instituţie acade­mi­că şi contribuie la afirmarea valorilor academice româneşti la nivel naţional şi internaţional.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit la Aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, miercuri, 16 iulie 2014.

Notă:

¹ Pr. Dumitru Stăniloae, Culturã şi duhovnicie, vol. 3, Editura BASILICA, Bucureşti, 2012, p. 811 (Discurs publicat în Telegraful Român, CXL, nr. 27-30, 15 iulie - 1 august 1992, pp. 1-4).