Duminica Ortodoxiei la Catedrala Patriarhală

În Duminica Ortodoxiei, la Catedrala Patriarhală din București Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. La finalul slujbei, Preafericitul ­Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un bogat cuvânt de învă­țătură. În continuare, Episcopul-vicar patri­arhal a prezentat volumul dedicat activității Bisericii noastre în anul 2025 și a adresat un cuvânt de felicitare Preafericirii Sale la împlinirea a 36 de ani de la primirea hirotoniei întru arhiereu.

Primul popas duminical din Sfântul și Marele Post a fost prilej de aleasă bucurie duhovnicească atât pentru credincioșii adunați în rugăciune în Catedrala Patriarhală din București, cât și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, Întâistătătorul ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, sărbătorind 36 de ani de slujire arhierească. Cu acest prilej, în cadrul Sfintei ­Liturghii au fost înălţate rugăciuni de mulțu­mire pentru darurile bogate revărsate de Dumnezeu asupra Preafericirii Sale și, prin acesta, asupra întregului popor român dreptcredincios.

La momentul rânduit al împărtășirii clericilor, arhidiaconul Constantin Hurjui a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

Înainte de Rugăciunea amvonului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat faptul că, în esență, această duminică ne arată că sfintele icoane exprimă adevărul și frumusețea Ortodoxiei: „Duminica întâi din Post este consacrată dreptei credințe. Această sărbătoare datează din 11 martie 843, când un sinod de la Constantinopol a hotărât ca prima duminică din Postul Mare să fie închinată mărturisirii dreptei credințe și amintirii faptului că Biserica Ortodoxă a luptat mult pentru cinstirea sfintelor icoane împotriva celor care le criticau și le distrugeau, cei numiți iconoclaști. Pentru Ortodoxie, sfintele icoane nu sunt doar o podoabă estetică în biserică, adică un mijloc artistic de a în­fru­museța lăcașul, ci fac parte din mărturisirea dreptei credințe, încât nimeni nu poate fi creștin ortodox dacă nu le cinstește. Sfintele icoane nu se adaugă la credința ortodoxă ca o anexă, ci o exprimă într-o formă completă, ca mărturisire a adevărului Înomenirii Fiului Veșnic al lui Dumnezeu prin cuvânt și imagine. Mântuitorul Iisus Hristos Însuși este numit în Noul Testament Cuvântul lui Dumnezeu și chipul sau icoana lui Dumnezeu Cel nevăzut. Noi mărturisim credința în întrupare prin cuvânt și imagine, prin rugăciune și închinare în fața icoanei lui Hristos și a icoanelor sfinților Lui, deoarece nu este venerată materia icoanei, ci persoanele sfinte pictate pe ele”.

„În biserică, icoana este o chemare la rugăciune”

Totodată, Patriarhul României a explicat faptul că, în biserică, creștinul se roagă lui Dumnezeu împreună cu toți sfinții zugrăviți în sfintele icoane: „Astăzi subliniem în mod deosebit că, în Biserica Ortodoxă, icoanele sunt chemare permanentă la rugăciune și la vedere profetică a Împărăției cerurilor. Icoana nu este făcută doar pentru a fi admirată ca o simplă podoabă sau ca piesă de muzeu, ci icoanele sfinților ne cheamă la rugăciune împreună cu cei zugrăviți în ele. Când venim la iconostasul mic, unde este chipul Mântuitorului sau al sfântului cinstit în ziua respectivă, sau la icoana cu chipul Maicii Domnului, noi nu venim să ne întrebăm în ce secol a fost făcută icoana și după ce școală de pictură, ci când ne apropiem de ea, ne întâlnim cu sfântul reprezentat în ea. De aceea, în biserică, icoana este o chemare la rugăciune, ca noi să ne rugăm împreună cu sfinții din ceruri. Aceasta este Biserica lui Hristos: sfinții din ceruri se roagă împreună cu credincioșii de pe pământ și aduc mulțumire Preasfintei Treimi. Icoana este parte din cultul ortodox, și Biserica de pe pământ, prin chipurile credincioșilor botezați în numele Sfintei Treimi, îi reprezintă în mod vizibil și pe sfinții din ceruri care se roagă împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea lui Dumnezeu. Noi ne rugăm în fața sfintelor icoane împreună cu îngerii și cu sfinții din toate veacurile. Icoana este chemare permanentă la rugăciune și, în același timp, vedere profetică, anticipată, a Împărăției cerurilor. Când vedem icoanele sfinților cu aureolă sau pe fondul auriu al picturii bizantine, vedem Împărăția cerurilor. De aceea, o cântare spune: «În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta». Așa cum a spus Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, în secolul al 8-lea, avem în biserică cerul coborât pe pământ prin icoane. Noi nu ne rugăm singuri în biserică, ci împreună cu toți sfinții. Icoana este mărturisire că Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, din iubire de oameni și pentru mântuirea lor, S-a făcut văzut, a luat chip de om. Înainte de Întruparea Fiului era interzisă orice reprezentare a lui Dumnezeu, dar după ce El a luat chip de om, ea nu mai este interzisă, pentru că singura formă prin care Îl vedem pe Dumnezeu este fața umană a Fiului întrupat, a lui Iisus Hristos”.

Lucrarea Bisericii în societate în anul 2025

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a prezentat volumul „Centenarul Patriarhiei Române, noi sfinți români și sfințirea picturii Catedralei Naționale. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2025”, care cuprinde îndeosebi textele pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a alcătuit și le-a transmis anul trecut unor anumite comu­nități sau personalități cu diferite prilejuri sau cu ocazia unor evenimente bisericești sau din societate: „Este cel mai mare volum de până acum, însumând 1.008 pagini. Nu este o lucrare amplă doar prin numărul paginilor și greutate, ci prin conținutul ei. Fiecare dintre noi cunoaște grija deosebită a Preafericitului Părinte Patriarh pentru cuvântul scris și citit. De aceea, fiecare text este un prilej de a propovădui și întări credința ortodoxă, motiv pentru care acest volum este prezentat an de an tocmai în Duminica Ortodoxiei. Întreaga activitate a Părintelui Patriarh este una de consolidare, întărire și propovăduire a credinței noastre mântuitoare ortodoxe”, a arătat ierarhul.

36 de ani de arhierie ai Patriarhului României

De asemenea, Preasfinția Sa a adresat un cuvânt de felicitare Întâistătătorului Bisericii noastre în care a evocat slujirea rodnică a Preafericirii Sale ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române: „Duminica Ortodoxiei reprezintă pentru Biserica noastră și sărbătoarea hirotoniei întru arhiereu a Preafericitului Părinte Patriarh ­Daniel, eveniment care s-a petrecut cu 36 de ani în urmă în Catedrala Mitropolitană din Ti­mișoara, la 4 martie 1990. Acești 36 de ani de slujire arhierească au imprimat un ritm și un ethos Bisericii noastre nemaiîntâlnite până acum. Cu mulți ani în urmă, la o sărbătorire a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, printre cei care au luat cuvântul s-a aflat și Mitropolitul cărturar Bartolomeu Anania, care a comparat mitropolia aflată atunci sub păstorirea dinamică a Preafericitului Părinte Daniel cu o prisacă a Duhului Sfânt, dorind să sugereze prin această metaforă activitatea de zi și noapte desfășurată în toate aspectele vieții bisericești în eparhiile din cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Ziua de 30 septembrie 2007, data întronizării ca Patriarh al României, coincide cu aducerea la nivelul întregii Patriarhii, în țară și în străinătate, a acestei atmosfere de prisacă a Duhului Sfânt. Întâlnim la fiecare pas înnoirile majore care s-au petrecut în această activitate la Iași și la București, și chiar și oamenii care nu au nici o legătură cu Biserica se intersectează cu ea și cu lucrarea ei în societate tot timpul. De aceea, suntem recunoscători în primul rând față de Dumnezeu, Care a hotărât ca, acum 36 de ani, să primească darul arhieriei Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Suntem recunoscători pentru parcursul pe care l-a avut ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei încă din anul hirotoniei și, apoi, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Toată lumea recunoaște această activitate prodigioasă. Activitatea Bisericii nu s-a restrâns doar la cea de construire, restaurare și înfru­musețare a bisericilor, ci toate categoriile sociale s-au bucurat de grija specială a Prea­fericirii Sale, de la persoanele nenăscute, prin sprijinirea marșului pentru viață și afirmarea învățăturii Bisericii noastre cu privire la persoana umană, până la persoanele trecute din lumea aceasta, prin grija avută față de memoria și de locurile lor de odihnă veșnică. În acest moment de sărbătoare, ne rugăm Bunului Dumnezeu să rânduiască mulți ani de arhipăstorire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu aceeași dăruire pentru Biserică și pentru membrii ei”. La finalul cuvântului de felicitare, Preasfinția Sa i-a oferit Părintelui Patriarh ­Daniel, din partea slujitorilor lăcașului, un frumos coș cu flori.

În cuvântul de mulțumire rostit, continuând metafora stupinei amintită anterior, Preafericirea Sa a arătat că „într-o prisacă, rolul important îl are hărnicia albinelor, iar albinele sunt credincioșii, clerul și toți cei care sunt harnici și darnici în Biserică. Albinele sunt dascăli ai hărniciei și ai curăției. Mierea de albine este alimentul cel mai durabil în timp, iar acest lucru arată că Dumnezeu a pus în aceste ființe mici un simbol al dărniciei și al dăinuirii, fapt asemănător cu lucrarea în Biserică a Duhului Sfânt prin oamenii purtători de Duh Sfânt prin rugăciune și prin fapte bune. Exprimăm mulțumire lui Dumnezeu pentru toate lucrările care s-au făcut cu ajutorul Lui și cu osteneala ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor, credincioșilor, credincioaselor și instituțiilor bisericești”.

Îndemn la dărnicie pentru definitivarea picturii Catedralei Naționale

Cu acest prilej, Întâistătătorul Bisericii noastre le-a adresat credincioșilor îndemnul de a sprijini, după posibilități, pictarea în mozaic a icoanelor din pronaosul Catedralei Naționale și din paraclisul de la demisolul acesteia: „Întotdeauna la astfel de popasuri sau când se face un bilanț al lucrărilor ne gândim să Îi mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor prin care El a lucrat, dar ne gândim și la cele care mai sunt de făcut. De aceea, acum, în această zi de cinstire specială a icoanelor sfinților, dorim să menționăm faptul că a fost sfințită pictura Catedralei Naționale executată până atunci. Mai sunt, însă, părți din Catedrală care au fost acoperite cu pânză pe care era pictat provizoriu chipul sfinților de la Sinoadele Ecumenice. Cele șapte Sinoade Ecumenice trebuie însă pictate în mod real în mozaic. Mai sunt de pictat unele icoane în pronaos. În mod special, trebuie pictați pereții Paraclisului Catedralei Naționale aflat la demisolul lăcașului, unde se vor ține slujbele din timpul săptămânii. (...) Lucrarea picturii Catedralei trebuie finalizată și numai după ce va fi completă întreaga pictură din Catedrală și din paraclis se poate publica un album fotografic cu întreaga Catedrală și cu mici explicații privind semnificația picturii respective. De aceea, vă rugăm ca atunci când aveți posibilitatea, dumneavoastră sau cei apropiați, să oferiți un ajutor financiar pentru pictura Catedralei, pentru pictarea Sinoadelor Ecumenice și pentru alți sfinți care au fost și continuă să fie pictați. De pildă, mai sunt câteva icoane în partea stângă a Catedralei Naționale, chiar la cota 0, cu chipul sfintelor femei românce canonizate anul trecut și a căror proclamare generală a canonizării s-a făcut anul acesta la 6 februarie. Este o mare bucurie să fim contemporani cu aceste lucrări și cu sfinții canonizați”, a spus Părintele Patriarh Daniel.