Ședința solemnă a Sfântului Sinod dedicată mărturisirii credinței în timpul regimului comunist
În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei s-a desfăşurat sâmbătă, 28 octombrie, ședinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial şi comemorativ 2017. La evenimentul prezidat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au participat membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, precum şi Întâistătătorii şi delegaţii Bisericilor Ortodoxe surori, prezenţi la hramul Catedralei Patriarhale.
După cuvântul introductiv al Patriarhului României, invitaţii au prezentat mesaje cu privire la dificultăţile mărturisirii credinţei creştine în timpul regimului comunist şi importanţa libertăţii religioase astăzi.
Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, a vorbit despre mărturisirea credinţei ortodoxe în cadrul sistemului ateu din Rusia, despre grelele încercări prin care a trecut Biserica Ortodoxă Rusă în acea perioadă, precum şi despre semnificaţiile libertăţii religioase din zilele noastre. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulţumit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse pentru cuvânt, subliniind că după multă suferinţă a venit şi multă înnoire în viaţa Bisericii. „Mulţimea mănăstirilor, mulţimea bisericilor nou-construite, mulţimea şcolilor de teologie şi mulţimea noilor eparhii create, începând cu anul 1980, arată că puterea lui Hristos Cel răstignit se arată în Înviere şi puterea Bisericii celei răstignite se arată în înnoirea vieţii duhovniceşti. Vedem aici o mare taină a legăturii între Cruce şi Înviere, între suferinţă şi speranţă, între suferinţă şi înnoire spirituală”, a subliniat Patriarhul României.
În continuare,Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durrësului și al Întregii Albanii, a prezentat dificultăţile mărturisirii credinţei ortodoxe în timpul regimului comunist din Albania, regim instaurat în noiembrie 1944, în urma retragerii ocupanţilor germani. „În primii 23 de ani, această persecuţie a urmat tiparul clasic cunoscut, asemenea celor petrecute în Rusia şi în sud-estul Europei. Arhiepiscopul canonic Hristofor a fost plasat în arest la domiciliu, iar la 19 iunie 1958 a fost găsit mort, cauza oficială a morţii fiind un atac de cord. Paisios Vondicas, văduv şi Episcop de Korcea până la acea dată, a fost numit ca nou Arhiepiscop. Fiul său era membru executiv al partidului comunist din Albania. Tot la Tirana (februarie 1950), a fost convocată o adunare de clerici și laici ai Bisericii Ortodoxe pentru a se vota un nou statut în contextul noului regim legal, care punea Biserica sub controlul deplin al statului. Pentru orice numire în slujirea religioasă, chiar şi pentru hirotonirea unui diacon, era nevoie de acordul statului. În martie 1966, Paisios a decedat, în locul său fiind numit, în aprilie, pentru scaunul arhiepiscopal, Damianos, un vechi partizan, care potrivit unor teologi şi preoţi ar fi contribuit personal la desfiinţarea Bisericii, prin ordinele şi acţiunile sale. În 1967, acesta s-a retras la Pogradec, unde a decedat la 18 octombrie 1973. Între timp, eforturile de ridiculizare a Bisericii şi a reprezentanţilor ei s-au intensificat prin diverse publicaţii, filme şi calomnii”, a evidenţiat Patriarhul Anastasie al Albaniei. În continuare, Preafericirea Sa a precizat că în Albania, în timpul regimului comunist, cea mai mică exprimare a credinţei religioase, precum păstrarea icoanelor, a cărţilor religioase şi a altor simboluri creştine, era sever pedepsită. „Timp de 25 de ani nu s-a înregistrat nici o hirotonire a unui cleric. Cel mai tragic lucru dintre toate era că fiecare dintre episcopii albanezi dispărea (...). Când regimul comunist albanez s-a prăbuşit sub presiunea evenimentelor internaţionale (1991), Biserica Ortodoxă Autocefală a Albaniei era total distrusă. Încercările îngrozitoare, care timp de decenii distruseseră Biserica locală precum focul, au făcut-o să arate asemenea unui pământ pustiit”, a spus Preafericitul Părinte Anastasie. Preafericirea Sa a precizat că în Albania, libertatea religioasă a fost instituită oficial din 1991. „Aceasta a fost formulată clar în noua Constituţie din anul 1998 (...). În acest sens, articolul din Constituţia Republicii Albania, din anul 1998, prevede, inter alia, următoarele: «Articolul 10: 1. În Republica Albania nu există o religie oficială. 2. Statul este neutru în problemele de credinţă şi conştiinţă şi garantează libertatea exprimării lor în viaţa publică. 3. Statul recunoaşte egalitatea comunităţilor religioase»”, a spus Patriarhul Anastasie al Albaniei.
Următorul vorbitor a fostPreafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, care a vorbit despre experienţa Bisericii din Cehoslovacia în timpul regimului comunist, regim ce a marcat profund istoria sa modernă. „Psihoza postbelică din ţările noastre a dus mulţi creştini la servilism faţă de puterea de stat comunistă, care a folosit această stare psihologică a credincioşilor cauzând multe scandaluri între membrii credinţelor individuale pentru a discredita Biserica Creştină ca instituţie şi apoi pentru a o lichida (...). Regimul comunist a folosit cu ingeniozitate problemele sociale pentru a-şi promova deciziile în domeniul religios. Liturghiile şi misele din timpul zilelor de lucru şi uneori chiar şi duminicile şi în zilele de sărbătoare trebuiau să ia sfârşit înainte de începerea programului de lucru. Credincioşii ortodocşi au fost forţaţi să treacă la un nou calendar gregorian, ceea ce afecta şi sărbătorirea Paştelui”, a spus Preafericirea Sa. La final, Patriarhul Rastislav a vorbit despre libertatea religioasă şi despre provocările la care trebuie să facă faţă astăzi Biserica lui Hristos. „Libertatea greşit înţeleasă, liberalismul, în care totul este permis acum, îndrăznesc să spun că este o provocare mai mare pentru creştinism decât a fost comunismul. Consumul - aceasta este realitatea zilei de azi. Şi numai Dumnezeu ştie ce reglementări vor mai fi stabilite în următoarele decenii de copiii care cresc astăzi în familii incomplete sau dezorganizate, a căror conştiinţă este formată de principii morale cât se poate de individuale, dacă există şi acelea. O altă provocare majoră pentru Biserica Ortodoxă în ziua de azi o constituie migraţia şi islamismul radical”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Rastislav.
Mesajul Preafericitului Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Naum de Ruse, reprezentantul Patriarhiei Bulgariei. „În istoria lor recentă, popoarele român și bulgar împărtășesc o istorie comună de persecuție și represiune asupra mărturisitorilor credinței mântuitoare în Domnul nostru Iisus Hristos și, în sensul acesta, Biserica Ortodoxă Bulgară manifestă un interes viu și autentic față de inițiativele și evenimentele ce au loc în România frățească”, a arătat Înaltpreasfinţia Sa. Ierarhul bulgar a precizat că în prezent, în Biserica Ortodoxă Bulgară este în desfășurare procesul de canonizare a Mitropolitului de Nevrokop, Boris (Razumov), „unul dintre cei mai vrednici și remarcabili ierarhi din istoria Bisericii noastre, asasinat în 1948, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, prin mâna unui fost preot din eparhia sa, simpatizant al ideologiei comuniste, ca parte din presiunea crescută exercitată de regimul totalitar asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare, cu scopul de a intimida și alți ierarhi ai Sfântului Sinod și, în general, întreaga noastră Biserică”.
Mesajul Preafericitului Părinte Ilie al II-lea, Patriarhul Georgiei, a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Vahtang, Episcop de Nikortsmind, reprezentantul Patriarhiei Georgiei, care a precizat că modul de viață ce a fost impus poporului georgian de către cei necredincioși s-a prăbușit, fiindcă acel mod de viață nu era în firea naturii umane.
Mesajul Preafericitului Părinte Sava, Mitropolit al Varșoviei și al Întregii Polonii, a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Jacob de Bialystock și Gdansk, reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Poloniei. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre Acţiunea Wisla din Polonia şi a spus că în această ţară sistemul comunist îşi propusese să lichideze tot ceea ce avea legătură cu Dumnezeu. „De la bun început, din 1944 şi până în 1947, autorităţile de atunci, în acord cu forţele răului, au decis să deporteze populaţia ortodoxă din partea sudică şi estică a Poloniei către Ucraina şi pe teritoriile recuperate de la Germania. Campania a atins mai mult de 300.000 de oameni ortodocşi. Această acţiune este cunoscută sub numele de Acţiunea Wisla”. La finalul prezentărilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit Întâistătătorilor şi delegaţilor Bisericilor Ortodoxe surori care au prezentat mesaje în cadrul ședinţei solemne a Sfântului Sinod.