Sinaxă monahală în Arhiepiscopia Bucureștilor

Stareții, starețele, egumenii și egumenele așezămintelor monahale din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor s-au reunit astăzi, 4 decembrie 2025, la Palatul Patriarhiei, acolo unde au participat la ședința de lucru a sinaxei monahale anuale. În cadrul întrunirii prezidate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost prezentat un referat tematic și a fost vizionat un reportaj realizat de TRINITAS TV.

Înaintea lucrărilor sinaxei, în Catedrala Patriarhală, un sobor de clerici condus de arhimandritul Nectarie Șofelea, exarh administrativ al Arhi­episcopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba de Te Deum la care au participat și stareții, starețele, egumenii și egumenele vetrelor monahale din cadrul eparhiei.

În prezidiul sinaxei, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-au aflat arhim. Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și exarh administrativ, arhim. David Petrovici, starețul mănăstirii prahovene Caraiman și exarh de zonă, arhim. Valentin Mîțu, starețul mănăstirii prahovene Turnu și exarh de zonă, și Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal la Sectorul cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale.

În cuvântul de deschidere a sinaxei monahale care s-a desfășurat în Sala „Conventus” a Palatului Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat tematica întâlnirii, amintind că aceasta se desfășoară în cadrul festiv al Anului Centenar al Patriarhiei Române, în care au fost canonizați 16 Părinți români cu viață sfântă: „Ne bucurăm că vedem continuitatea acestor sinaxe, iar de această dată avem ca temă importantă Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și canonizarea mai multor duhovnici și mărturisitori din perioada comunistă. Aceste momente sfinte s-au încununat cu sfințirea picturii Catedralei Naționale, în data de 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Această sfințire a arătat unitatea și demnitatea Bisericii Ortodoxe Române, precum și aprecierea ei la împlinirea a 140 de ani de la obținerea autocefaliei și a 100 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. Având sinaxa plasată în acest an omagial și comemorativ, dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate aceste lucrări și pentru modul în care clerul, monahii, monahiile și poporul dreptcredincios au contribuit la organizarea acestui an omagial și comemorativ. Proclamările locale ale canonizării celor 16 sfinți români au fost deosebit de importante pentru intensificarea evlaviei poporului român. Aici a avut loc, în 4 februarie 2025, proclamarea generală a canonizării acestora, iar pe rând, în fiecare mitropolie, la data de pomenire a sfântului respectiv, a avut loc proclamarea locală. Aceasta a arătat că poporul român îi iubește mult pe sfinții care au fost aleși de Dumnezeu ca mărturisitori ai credinței în timpuri grele, de prigoană comunistă”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre bucuria pricinuită de canonizarea, de către Patriarhia Ecumenică, a patru alți sfinți cuvioși români care au viețuit în secolele din urmă în Muntele Athos: „Aceste proclamări ale canonizărilor făcute de Patriarhia Română s-au completat cu trecerea în rândul sfinților a patru Părinți Cuvioși aghioriți sau athoniți de către Patriarhia Ecumenică, la solicitarea noastră, pentru că aceștia au fost și ei mărturisitori ai credinței ortodoxe. Doi dintre ei, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu și Părintele Petroniu Tănase de la Prodromu, au trăit în secolul al 20-lea, Părintele Petroniu trăind o mare parte a vieții sale chiar în România, după care a plecat în Muntele Athos, trimis de Patriarhul de vrednică pomenire Justinian. Acești Cuvioși Părinți au fost pictați deja în Catedrala Națională, pe stâlpii din partea dreaptă. Locurile acelea nu au fost programate, ci au rămas libere în mod pro­vi­den­țial. Anul acesta, Sfântul Sinod a canonizat și 16 sfinte femei românce. Majoritatea au deja icoane pictate, iar unele dintre ele au fost pictate pe stâlpii din partea stângă de la intrarea în catedrală. Anul viitor vom avea proclamarea generală și proclamările locale ale canonizării celor 16 femei sfinte. Multe dintre ele au fost monahii, dar avem și mame de ierarhi și soții de domnitor. Această lucrare sfântă ne arată că Dumnezeu este minunat întru sfinții Săi. Anul acesta am avut 20 de sfinți proclamați de către Biserica Ortodoxă Română și de către Patriarhia Ecumenică. Din cei 16 sfinți duhovnici și mărturisitori, 10 sunt monahi, ceilalți fiind preoți de mir. Celor 10 li s-au adăugat cei 4 monahi din Sfântul Munte Athos. Acest lucru arată că rugăciunea este cea dintâi sursă a dobândirii sfințeniei. Cei care se roagă mult au fost numiți în cultul ortodox «de Dumnezeu purtători» pentru că L-au avut pururea pe Hristos prezent în inima și în mintea lor prin rugăciunea minții. Pentru noi, ca sinaxă, acesta este un prilej deosebit de a-I mulțumi lui Dumnezeu și de a contribui la dezvoltarea cultului acestor Sfinți Părinți și apoi al Sfintelor Femei românce care au fost canonizate și care urmează să fie proclamate în anul următor. (...) Avem 10 Cuvioși din țară și patru din Muntele Athos, 14 în total, și toți au fost oameni ai rugăciunii, însă, în mod deosebit, unii s-au învrednicit de darul acestei rugăciuni într-o formă mai intensă, mai sporită. Acest lucru arată că isihasmul nu a dispărut niciodată. El a fost, ca un curent de spiritualitate, uneori mai restrâns, uneori mai camuflat sau mai diminuat, dar permanent prezent. De aceea, este foarte important să învățăm de la acești Părinți că nu contează unde ne aflăm, în Munții Neamțului sau în mijlocul Bucureștilor. Nu contează locul, ci relația pe care o avem noi cu Dumnezeu. Dacă omul este rugător, fie în liniștea sihăstriei din munți, fie în agitația orașului, Dumnezeu îi ascultă rugăciunea și lucrează cu harul Său. Rugăciunea reprezintă manifestarea credinței, dar și manifestarea legăturii permanente cu Dumnezeu cel Unul Sfânt”.

Sfinții români aghioriți, repere ale spiritualității isihaste

Întrunirea a continuat cu referatul „Sfinții români aghioriți recent canonizați: repere ale spiritualității isihaste”, susținut de Răzvan Mihai Clipici, care a prezentat, pe rând, viețile Sfinților Cuvioși Nifon de la Prodromu, Nectarie Protopsaltul, Dionisie de la Colciu și Petroniu de la Prodromu: „Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit anul acesta 100 de ani de la ridicarea la demnitatea de Patriarhat și 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei sale. În acest context, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2025 să fie declarat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea. Cu acest prilej, membrii Sfântului Sinod au hotărât, în cadrul ședinței de lucru din zilele de 11-12 iulie 2024, canonizarea a 16 sfinți români, preoți, mărturisitori, mucenici și mari duhovnici, care au propovăduit credința în Hristos în timpul prigoanei atee comuniste. Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți a avut loc în Catedrala Patriarhală din București la aniversarea Centenarului Patriarhiei Române. Pe lângă acești aleși ai lui Dumnezeu care și-au sfințit viața în pământul patriei noastre, la solicitarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, la propunerea Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a hotărât în ședința de lucru din 30-31 august 2025 canonizarea Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu, cu cinstire în ziua de 11 mai, și a Sfântului Cuvios Petroniu de la Prodromu, cu cinstire în ziua de 24 februarie. Câteva luni mai târziu, în ședința din data de 16 octombrie 2025, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Nifon de la Prodromu, cu cinstire în ziua de 13 iulie, și a Sfântului Cuvios Nectarie Protopsaltul, cu cinstire în ziua de 18 noiembrie. Cei patru sfinți români aghioriți au fost mari nevoitori isihaști care s-au dăruit cu totul vieții pustnicești și s-au făcut vase alese ale darurilor cerești. Ei au ajuns la mari măsuri de sfințenie și s-au arătat îndrumători înțelepți ai sufletelor pe calea mântuirii, strălucind în virtute, în dragoste și în smerenie. (...) Cei patru sfinți aghioriți odrăsliți de pământul românesc și-au sfințit viața prin răbdare, smerenie, dragoste și aspre ne­voințe, dobândind de la Dumnezeu harisma ru­găciunii și darul facerii de minuni. Acești Cu­vioși isihaști au lăsat în urmă o moștenire duh­ov­nicească foarte valoroasă prin învă­ță­tu­rile lor filocalice și mai ales prin viața cea desăvârșită, chemându-ne să le urmăm exemplul și să ducem mai departe predania isihastă ce a odrăslit nenumărate flori duhov­nicești care astăzi împodobesc calendarul Bisericii Ortodoxe. Pomenirea și cinstirea vieții și faptelor acestor mari nevoitori reprezintă o lucrare care aduce mult folos duhovnicesc și prin care se aduce preaslăvire lui Dumnezeu, Cel ce este minunat întru sfinții Săi”.

La finalul prelegerii, Părintele Patriarh Daniel a ilustrat mai multe aspecte din viețile celor patru sfinți români aghioriți, iar o parte din monahii prezenți, care i-au cunoscut pe cei doi sfinți care au viețuit până la începutul acestui secol, Cuvioșii Dionisie Ignat și Petroniu Tănase, au oferit mărturii cu privire la întâlnirile lor cu aceștia.

În continuare, participanții au vizionat reportajul „Proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu”, realizat de TRINITAS TV cu ocazia participării delegației Patriarhiei Române la evenimentele din 18 și 19 noiembrie de la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos.

Sinaxa monahală s-a încheiat cu discuții în plen care au avut în vedere probleme specifice de ordin misionar și administrativ întâmpinate de vetrele monahale în activitatea lor. La plecare, toți participanții au primit, din partea Părintelui Patriarh Daniel, volume de teologie, cărți de cult, icoanele celor patru sfinți români athoniți recent canonizați, precum și alte daruri.