Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Amintiri despre copilăria anilor 1940-1960 

Amintiri despre copilăria anilor 1940-1960 

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Daniela Șontică - 23 Iunie 2026

Editura Vremea a lansat, în 18 iunie, la Hanul lui Manuc, volumul colectiv de istorie recentă „Copilăria și adolescența în comunism. Anii 1940-1960” (I). „Autorii acestor două volume au între 75 și 80 de ani și unii s-au lăsat destul de greu convinși. Și-au trăit copilăria în condiții foarte grele - părinți în pușcării, case din care au fost dați afară, sărăcie... Și totuși, în sânul acestor familii, copiii au primit o educație valoroasă, care astăzi nu prea se mai face celor mici”, a subliniat Miruna Lepuș, coordonatoarea volumului. 

Silvia Colfescu, directoarea editurii: „Am publicat aceste volume la inițiativa Mirunei Lepuș, care a avut o idee minunată de a întreba oameni foarte diverși despre copilăria și adolescența lor trăite în comunism. Iată o amintire din copilăria mea în comunism: aveam 6 ani și la micul-dejun am primit o franzelă cu o ceașcă de lapte. Sora mea mai mică s-a bucurat nespus și i-a cerut mamei să mâncăm micul-dejun în fiecare zi. Iar în ochii mamei au apărut lacrimi. Atunci am înțeles că nu aveam de unde”.