Cele mai bune cărți în 2016

În cadrul unei ceremonii desfășurate săptămâna trecută la Sala Media a Teatrului Naţional, s-au acordat Premiile USR pe anul 2016, eveniment moderat de Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România.

Premiul pentru debut a fost acordat lui Dragoş Silviu Păduraru, pentru volumul de critică literară „H. Bonciu şi literatura de scandal”, apărut la Editura Tracus Arte, și a fost înmânat de către criticul Daniel Cristea-Enache.

Premiile Ariel, pentru Cartea anului și pentru Revista anului, ce se acordă în fiecare an, au revenit lui Daniel Cristea-Enache, pentru volumul de publicistică „Aproape liber”, apărut la Editura Curtea Veche, și lui Vasile Dan, pentru Revista Arca, al cărei redactor-șef și fondator este.

Volumul de istorie literară „Viaţa lui Perpessicius”, semnat de Teodor Tihan și apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, a primit Premiul „Mircea Ciobanu” chiar din mâna inițiatorului și finanțatorului acestui premiu, Eugen Negrici.

Premiile pentru literatura în limbile minorităţilor au fost înmânate lui Gálfalvi György, Kacagásaink - titlul în limba română: „Râsetele noastre” (memorialistică), Editura Asociaţia Culturală Holnap, Oradea, şi Editura Noran Libro, Budapesta, respectiv lui Myhailo Hafia Traista, Mizh kohanniam i smertiu - titlul în limba română: „Între dragoste şi moarte” (nuvele), apărut la Editura RCR Editorial, Bucureşti.

Premiul pentru traduceri a fost înmânat de Denisa Comănescu și i-a revenit Tudorei Șandru Mehedinţi, pentru volumul „Garcia Marquez. Călătoria spre obârşie”, de Dasso Saldivar, apărut la Editura RAO.

Premiul la categoria Literatură pentru copii şi tineret a fost înmânat de Nicolae Manolescu lui Horia Gârbea, pentru volumul „Uimitoarele aventuri ale lui Făt-Frumos din Lună”, apărut la Editura Neuma.

Premiul pentru critică, eseu, istorie literară, memorii, jurnale, publicistică, înmânat de Gabriel Dimisianu, i-a revenit lui Răzvan Voncu pentru „Arhitectura memoriei”, de la Editura Școala Ardeleană, din Cluj-Napoca.

S-au acordat și două premii speciale, decernate de Nicolae Prelipceanu, unul Nadiei Anghelescu, pentru volumul „Noi şi Orientul arab”, Editura Polirom, şi celălalt lui Mircea Mihăieş, pentru „Ulysses, 732. Romanul romanului”, Editura Polirom.

Premiul pentru poezie a fost înmânat de Gabriel Chifu, care înaintea deschiderii plicului a vorbit despre valoarea incontestabilă a poeţilor premiaţi şi despre misiunea dificilă a juriului, „care l-a ales, milimetric”, pe cel mai meritoriu dintre ei. Premiul i-a fost acordat lui Emil Brumaru pentru „Amintiri din rai”, Editura Humanitas.

Premiul pentru proză a fost înmânat de Varujan Vosganian lui Ioan T. Morar, pentru romanul „Sărbătoarea corturilor”, apărut la Editura Polirom.

Premiul naţional, înmânat de ministrul culturii, Ioan Vulpescu, i-a revenit lui Mihai Zamfir, scriitor, istoric și critic literar, „pentru o operă care-l justifică cu prisosinţă”.

Susținătorii financiari ai premiilor sunt: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Secretariatul General al Guvernului - Departamentul pentru Relaţii Interetnice, care a acordat cele două premii pentru literatură în limbile minorităţilor, precum și o firmă privată. Coproducătorul evenimentului a fost TVR 3, iar partenerii media: România literară, Viaţa Românească, Luceafărul de dimineaţă şi revista online www.literaturadeazi.ro.

Acordarea premiilor a fost alternată cu momente muzicale interpretate de cvartetul „Passione”, format din Diana Jipa, vioara I, Cristina Paşa, vioara a II-a, Mădălina Penciu, violă, Violeta Tuţă-Popescu, violoncel.

Scurte date din istoria Uniunii Scriitorilor

USR este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (SSR), creată în anul 1909, funcţionând sub această denumire până în martie 1949. Ultimul preşedinte al SSR a fost Victor Eftimiu. USR a apărut în 1949 prin fuziunea între SSR şi Societatea Autorilor Dramatici.

Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează, după unele surse, din 1821, 1827, 1831. Începutul se face cu Asociaţia Literară Română din 1848, dar aceasta nu funcţionează.

Societatea Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată apoi în Societatea Academică Română şi, ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei. Se consideră că prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în anul 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori, la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, Emil Gârleanu, a obţinut recunoaşterea SSR ca „persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul Primului Război Mondial, SSR a funcţionat în refugiu la Iaşi.

În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales în această funcție timp de şapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai fastă perioadă a SSR. Între anii 1949 și 1989, USR a funcţionat ca „organizaţie obştească şi profesională de creaţie”, fiind subordonată statului şi finanţată de către stat.