Demersuri pentru înscrierea Roşiei Montane în UNESCO

Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului au comunicat către Centrul Patrimoniului Mondial de la Paris înscrierea Peisajului cultural minier Roşia Montană în lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial, anunţa vineri ministrul culturii Vlad Alexandrescu. Roşia Montană îndeplineşte cinci dintre criteriile stabilite de UNESCO pentru ca un sit să poată fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial.

Acesta este un prim pas, care va deschide calea spre dezvoltarea zonei respective prin activarea resurselor sale perene, patrimoniul cultural şi cel natural. „La finalul acestei proceduri vom putea înainta dosarul către Centrul Patrimoniului Mondial. Roşia Montană se înscrie în categoria peisaj cultural, care vizează recunoaşterea interacţiunii pozitive, generatoare de valoare, între om şi mediul său natural”, a explicat ministrul culturii etapele procesului prin care bogăţia naturală, istorică, culturală a Roşiei Montane va ajunge protejată şi dezvoltată, parte din Patrimoniul Umanităţii. El precizează că va „iniţia, în perioada următoare, o serie de măsuri pentru asigurarea dezvoltării zonei prin activarea resurselor sale, patrimoniul cultural şi natural”. Despre parcursul procedurilor, site-ul Ministerului Culturii ne lămureşte: „Înscrierea în Lista indicativă naţională este primul pas procedural în vederea includerii în Patrimoniul Mondial şi constituie momentul iniţial al unui proces de cercetare aplicată, evaluare şi instituire a unor mecanisme eficiente de gestiune pe termen lung. La finalul acestui proces, care poate dura câţiva ani, statul român poate înainta dosarul de candidatură către Centrul Patrimoniului Mondial”.

România nu a revizuit niciodată lista indicativă naţională a siturilor posibil a fi incluse în Patrimoniul Mondial, de la prima formă a acestei liste, alcătuită în 1991, deşi este obligaţia fiecărui stat semnatar al Convenţiei Patrimoniului Mondial să îşi actualizeze lista indicativă la intervale de cel mult 10 ani. România trebuie, pe de o parte, să prezinte propuneri viabile şi remarcabile potrivit criteriilor şi viziunii UNESCO de la nivelul anului 2016 şi, pe de altă parte, să garanteze conservarea şi calitatea managementului siturilor deja înscrise în Lista Patrimoniului Mondial. Urmând să corecteze această rămânere în urmă, „Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului declanşează procedura de revizuire şi actualizare a listei indicative a României, în scopul de a produce o listă sustenabilă, menită atât să certifice valoarea universală a siturilor din România, cât şi să definească şi să reprezinte un patrimoniu mult mai bine articulat, mai complex, mai coerent şi, în cele din urmă, mai reprezentativ pentru ceea ce România are, poate şi trebuie să ofere lumii”, după cum se arată pe site-ul Ministerului Culturii. Sâmbătă, 6 februarie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, cu prilejul împlinirii a 1.885 de ani de la prima atestare documentară a Roșiei Montane, ministrul culturii Vlad Alexandrescu a prezentat lista indicativă a României şi a anunţat constituirea cadrului de lucru pentru pregătirea dosarului de nominalizare a sitului în Patrimoniul UNESCO.

Beneficiile acestui demers sunt pentru zona Roşia Montană cât se poate de clare şi evidente: se ajunge prin procesul de evaluare şi activare a peisajului cultural la o recunoaştere largă a valorii sale, se vor iniţia programe de dezvoltare atât a localităţii, cât şi a zonei înconjurătoare, utilizându-se fonduri europene pentru domeniile de socio-economic, infrastructură, educaţie şi formare, pe principiile dezvoltării durabile şi ale enonomiei verzi.

„Comorile” Roşiei Montane

Primele exploatări din Roşia Montană au avut loc în Epoca Bronzului, localitatea fiind cel mai activ centru minier din Munţii Apuseni. Exploatările au continuat vreme îndelungată, atât în Antichitate, în perioada medievală, în Epoca Modernă şi până în trecutul apropiat nouă, mai precis încheierea mineritului de tip tradiţional - ocupaţie a locuitorilor zonei, a familiilor lor şi a micilor asociaţii de mineri fiind oprită de naţionalizarea făcută imediat după apariţia comunismului (1948), iar apoi a urmat o a doua etapă de extragere a aurului, perioadă industrială încheiată în anul 2006.

Care sunt adevăratele comori de ordin cultural al Roşiei Montane? Este vorba despre galeriile miniere, atât cele de exploatare, cele de asistenţă, de aerisire şi de evacuare a apei - excavate începând din perioada romană şi continuate în perioada medievală şi modernă, de peisajul roman de suprafaţă şi de peisajul industrial istoric şi târgul minier Roşia Montană. Peste 80 de kilometri de galerii au fost săpate, de-a lungul timpului, în masivele muntoase din jurul localităţii, iar şapte kilometri dintre aceştia datează din perioada romană, o adevărată mină de aur într-o mină de aur. Vizitatorii vor putea merge pe urmele minerilor care extrăgeau aurul pentru a susţine armatele cuceritoare ale Imperiului Roman.