Ion Carchelan și fascinația pentru acuarelă

Ion Carchelan este, probabil, cel mai cunoscut acuarelist din Republica Moldova, iar pe parcursul lunii iulie 2026 expoziția personală, intitulată „Life” (Viață), cuprinzând 20 de lucrări, este deschisă la Muzeul Tematic Haegeumgang din Geoje, Coreea de Sud. Pictorul povestește pe scurt, pentru Ziarul Lumina, despre devenirea sa artistică.

Tot ce ține de începuturile sale în arta plastică, apreciatul acuarelist spune că „este un vis trăit frumos”. Născut la 4 octombrie 1966 la Nisporeni, orășel nu departe de granița pe care Prutul o face cu România, Ion Carchelan a avut șansa de a întâlni omul potrivit la momentul potrivit. „Am început a picta de mic”, spune artistul, amintind întâmplarea din copilărie care avea să-i lumineze traiectoria vieții: „Eram pe deal cu un prieten din copilărie, păzeam cârlanii, stăteam în jurul unui foc, aveam cu noi plăcinte pregătite de măicuța mea, era un timp ploios de august. Și pe când stăteam lângă foc, a trecut pe lângă noi directorul Școlii de pictură pentru copii din orașul Nisporeni, domnul Mihai Bortă, care se întorcea de la plain air cu șevaletul în spate. Mă uitam curios, nu mai văzusem așa ceva. S-a apropiat de noi, a venit lângă foc, noi l-am servit cu plăcinte și ne-a invitat să mergem și noi în septembrie la școala de pictură pentru copii. Am mers la școală, iar acolo am avut parte de îndrumarea măiestrită a lui Ion Țugulea, întors nu demult de la studii din Sankt Petersburg. Era un acuarelist și un profesor desăvârșit, el mi-a construit temelia și de la el am deprins dragostea față de acuarelă”.

A studiat după aceea la Școala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” din Chișinău, unde a avut parte de profesori școliți la academia din Sankt Petersburg. A fost influențat mult de stilul acuarelistului Leonid Grigorascenco. Iar dacă fascinația sa pentru acuarelă nu ar fi fost destul de mare, peste ani, când a fost invitat prima dată să expună în Statele Unite ale Americii, l-a descoperit pe pictorul american Andrew Wyeth, a cărui tehnică i se pare extraordinară.

Din 2002, când a expus la Marshall Muse Gallery din Carolina de Nord, a avut zeci de expoziții personale pe tărâm american, lucrări vândute și o viață plină de călătorii. „Am trecut Atlanticul de 11 ori, ultima dată în 2024”, spune artistul. De altfel, are impresar pe meleaguri americane, fapt care a venit de la sine.

Dar acuarelele sale nu au ajuns doar în galerii, muzee și colecționari particulari din America, ci și din Paris (Franța), Baku (Azerbaidjan), Tbilisi (Georgia) și au fost admirate în cadrul unor bienale de artă și festivaluri internaționale în Italia, Turcia, China, Austria, Coreea de Sud, SUA, dar și în România.

O zi obișnuită de lucru a lui Ion Carchelan începe, în ultima vreme, la 8:00 dimineața, dar când „eram mai tinerel” intra în atelier la 6:00. Când inspirația nu e de găsit, aruncă hârtia și iese din casă. „Atunci plec prin sate, îmi fac plimbările mele de inspirație, fac multe poze, observ, țin minte. Totdeauna m-a inspirat lumea satului. Îmi pare însă rău că în zilele noastre nu mai este la fel ca odinioară. Satul dispare, îmbă­trâ­nește. Multe din cele ce au fost ieri nu vor mai fi mâine: bunătatea, ospitalitatea, interesul față de oameni, vorba cu tâlc... Pictez mult în atelier, după multe gânduri, inspirație, imaginație, idei. La plain air merg mai rar, doar atunci când merg în tabere de artă și la simpozioane artistice.”

A ilustrat cărți pentru copii, dar și de istorie sau de memorialistică, așa cum este „Destinul unui basarabean” de Alexandru Voloc. În mod constant, motive de inspirație pentru Carchelan sunt bisericile și mănăstirile atât din România, cât și din Basarabia.