Irina Petrescu a fost evocată la Majestic

Consecventă programului său de a oferi portrete monografice ale unor mari actori români, readucându-i astfel în actualitate cu mijloace multimedia, Revista Teatrală Radio a dedicat luna iunie 2014 Irinei Petrescu. În cadrul audiţiilor de la Clubul Ramada-Majestic din Bucureşti, de ieri, Teatrul Naţional Radiofonic a evocat-o pe marea actriţă care, din păcate, anul trecut părăsea această lume în plină forţă creatoare.

Când i-a fost înmânat Premiul „Aristizza Romanescu”, în domeniul artelor spectacolului, de către Academia Română pentru „creaţia teatrală şi cinematografică", Irina Petrescu l-a acceptat aşa cum a trăit, modest, civilizat, demn şi maiestuos. Fiecare spectacol însemna o generoasă reverenţă în faţa publicului a marii actriţe, care mulţumea cu recunoştinţă celor care au urmat-o în această nemaipomenită aventură a cunoaşterii numită teatru, pe care îl venera cu întreaga fiinţă. A pus întotdeauna mai mult preţ pe farmecul inteligenţei decât pe surâsul stereotip graţios şi a avut mereu nevoia actoricească de a simţi scena. De la „Valurile Dunării”, continuând cu „Răutăciosul adolescent”, „Străinul”, „Duminică la ora 6”, „De-aş fi Harap Alb”, „Facerea lumii”, „Dincolo de pod”, „Stejar, extremă urgenţă”, „Acţiunea Autobuzul”, „Prin cenuşa imperiului”, „Imposibila iubire” sau „O lumină la etajul X”, Irina Petrescu a lăsat o amprentă de neşters în cinematografia românească. În ceea ce priveşte teatrul şi rolurile create aici, spaţiul este insuficient chiar şi pentru o simplă enumerare.

Irina Petrescu declara hotărâtă acum ceva vreme că “nici un actor nu alege, de fapt, retragerea sau tăcerea. Visul secret al oricărui actor este, cred, să închidă ochii pe scenă. Un coleg bun, Virgil Ogăşanu, mi-a spus odată, când voiam să ies la pensie, «din Bulandra nu se iese decât pe catafalc!». Asta e tradiţia în teatrul nostru, de la Doamna Bulandra încoace! Aşa se petrece la noi plecarea. Cu aplauze la ieşirea din scenă!”…

Invitate la evocarea de la Majestic au fost Annie Muscă, Elisabeta Munteanu, Doina Papp şi Marina Spalas, care au ţinut să vorbească despre frumuseţea, inteligenţa, capacitatea creatoare nemaipomenită a Irinei Petrescu, iar prezentator a fost Costin Tuchilă. “O imensă candoare contopită într-un soi de frig copleşitor şi o privire întrebătoare, dar sigură, fără întortocheli. Un aer princiar şi o voce înzestrată cu ecou, într-un evantai de vibraţii transferate până dincolo de microfon. O apariţie fără egal în cinematografia românească faţă în faţă cu un om de o surprinzătoare discreţie. Cu rafinament şi complexitate, cu iz de poezie, Irina Petrescu şi-a desăvârşit pe scenă darul de a şti să-şi asculte partenerul şi de a păstra, aşa cum învăţase de la maestrul ei, Şahighian, misterul personajului interpretat”, a caracterizat-o pe actriţă cunoscuta biografă Annie Muscă. Monologul dramatic “Jocul cu fantasme” de Cristian Munteanu, în interpretarea Irinei Petrescu, difuzat în premieră în 9 august 1996 şi reascultat la Majestic ieri, a fost caracterizat de Adrian Pintea, regizorul spectacolului, ca „un exerciţiu foarte elegant de inteligenţă şi singurătate demn asumată”. Despre Irina Petrescu se vorbeşte la timpul prezent încă şi acest lucru spune foarte multe. (Loreta Popa)