Istoria creştinismului (DCCCXXVI): Mitropolitul Andrei Şaguna al Transilvaniei (1864-1873) (XI)

După ce a fost hirotonit în catedrala din Karloviţ (la 18/30 aprilie 1848, în Duminica Tomii), Şaguna a sosit la Sibiu în ziua de 29 aprilie/11 mai, fiind întâmpinat atât de clerul şi credincioşii săi, cât şi de unii români greco-catolici. În cuvântarea pe care a ţinut-o atunci Simion Bărnuţiu, i-a cerut noului mitropolit să ia asupra lui „conducerea naţiunii“. El s-a dovedit încă de la începutul activităţii a fi un adevărat părinte al românilor din Transilvania, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei, dar şi un apostol luminat de Duhul Sfânt, care punea mai presus de ură, vrajba şi dezbinarea confesională, dragostea în Hristos şi unirea naţională. El a înţeles cel mai bine că starea de „naţiune tolerată“ a românilor din Ardeal şi hulirea Bisericii Ortodoxe nu pot fi înlăturate de la sine. De aceea a pornit o muncă titanică, aproape supranaturală, îndemnând la unitate, la colaborarea comunităţilor, în frunte cu unităţile cele mai luminate, susţinând eforturile de afirmare spirituală şi materială prin conjugarea actelor politice şi a demersurilor religioase, juridice, publicistice etc. Străbătut de duhul naţionalităţii, al păcii şi frăţiei între români, spunea: „Toate nemulţumirile şi supărările trecutului trebuiesc date uitării, căci toţi sunt fraţi, nu din făţărie, ci fraţi în Hristos, fraţi români“. Cea dintâi problemă pe care voia s-o rezolve Şaguna era aceea a organizării bisericeşti. După Revoluţia de la 1848, el a început sistematic această acţiune, publicând, între 1849-1851, trei broşuri, prin care încerca să convingă cercurile conducătoare de existenţa Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania până la 1701 şi cerea revenirea la aceeaşi stare de fapt. Mai mult, el dorea ca în Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei să intre şi credincioşii ortodocşi din Bucovina. În susţinerea acestei idei el a prezentat un număr impresionant de dovezi adunate din tratate teologice şi din hotărârile sinoadelor ecumenice pentru a susţine cererea sa ca „toţi românii ortodocşi din monarhie să fie uniţi într-o singură mitropolie“.