Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
O valoroasă mărturie despre arta și spiritualitatea românească în America
Părintele dr. Remus Grama, slujitor la Catedrala Ortodoxă Română „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA, a publicat recent, în editură proprie, lucrarea The Romanian Ethnic Art Museum in Cleveland (Muzeul Etnografic și de Artă Românească). Părintele Grama, care slujește de patru decenii Biserica Ortodoxă Română din America, s‑a făcut cunoscut cu câțiva ani în urmă prin publicarea unor substanțiale contribuții la cunoașterea istoriei comunităților ortodoxe române de pe acele meleaguri, dintre care amintim: Istoria Bisericii Sf. Maria din Cleveland, 2004; Episcopul Policarp Morușca - Captiv în propria lui țară, publicată în limba română în anul 2004, apoi în limba engleză în 2005; și Românii‑americani şi Marea Unire din 1918, lucrare publicată cu prilejul aniversării centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia din anul 2018. Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută mai mult prin Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, este cea mai veche parohie ortodoxă română din America, înființată în anul 1904, la care părintele Grama slujește începând din anul 1989. Preotul care a pus bazele acestei parohii a fost Moise Balea (1877‑1942), trimis în America de Mitropolia Sibiului în urma solicitării credincioșilor ortodocși români stabiliți la Cleveland. Preotul Moise Balea, care a înființat și alte parohii în America, a publicat, începând din anul 1906, primul ziar românesc de peste Ocean, intitulat „America”. Parohiile ortodoxe române din diasporă au devenit astfel de la început nu numai lăcaşuri de promovare a spiritualității ortodoxe române, ci și vetre de manifestare a culturii românești. Tot pe lângă parohiile ortodoxe române în America au fost înființate și școli.
Dintre înaintașii părintelui Remus Grama la Parohia „Sfânta Maria” din Cleveland îl amintim mai ales pe preotul Ioan Truță (1895‑1954), care a activat în America între anii 1828 şi 1954 și a luptat pentru înființarea unei episcopii ortodoxe în America. După moartea timpurie a preotului Truță a urmat la această parohie preotul Vasile Hațegan (1916‑2003), care se născuse într‑o familie de români stabiliți pe pământ american și care, după studii de teologie în România, a activat la Cleveland între anii 1955 şi 1982. De numele acestor doi preoți se leagă atât consolidarea parohiei ortodoxe române de pe acele meleaguri, cât și înființarea și organizarea pe lângă biserică a celui mai mare muzeu de artă românească din America. Primul lăcaş de cult de care dispunea această parohie pe parcursul primei jumătăți a secolului al 20‑lea a devenit prea mic, mai ales că, susținuți de credincioșii lor, cei doi preoți menționați au adunat multe obiecte de artă românească. Astfel, preotul Hațegan a reușit să cumpere un teren mai mare pe care a fost construită catedrala actuală, sfințită în anul 1960, iar lângă catedrală a fost construită o clădire pentru muzeul căruia părintele Grama îi dedică această monografie. Clădirea actualei catedrale a fost executată în stil maramureșean, turla ei măsurând 56 de metri înălțime, iar în interiorul acestei biserici pot încăpea 500 de credincioși. Prin purtarea de grijă a părintelui Remus Grama biserica a fost pictată în stil neo‑bizantin, astfel clădirea bisericii formează împreună cu cea a muzeului un complex artistic unitar. Pe lângă clădirea bisericii și cea a muzeului, parohia mai dispune de o școală cu 12 săli și o sală cu 500 de locuri.
Volumul pe care îl prezentăm prin aceste rânduri este dedicat în mod special Muzeului Etnografic și de Artă Românească, dar autorul evidențiază în lucrarea sa că miile de obiecte artistice pe care le deține această parohie nu se reduc doar la clădirea dedicată acestui muzeu, ci sunt expuse în complexul bisericesc al acestei parohii. Într‑un prim demers al său, părintele Grama prezintă interesanta istorie a muzeului sau mai precis etapele prin care acesta s‑a îmbogățit prin donații, unele făcute chiar de autorii acelor obiecte de artă, până ce a ajuns cel mai mare muzeu de artă și spiritualitate românească din America. Bazele materiale ale acestui muzeu au fost puse încă din timpul celui de‑al Doilea Război Mondial prin strădania preotului Ioan Truță, sprijinit de preotul Vasile Hațegan, care în acea perioadă era paroh la New York. Este vorba despre recuperarea unor materiale de construcție și mai ales a unui mare număr de obiecte de artă rămase de la pavilionul românesc organizat la New York în cadrul Expoziției Mondiale în anul 1940. Pentru organizarea acelui pavilion, statul român a închiriat un teren considerabil și destul de scump, pe care a construit două clădiri cu materiale de valoare transportate din România, cum au fost marmura de Rușchița sau unele esențe lemnoase carpatine, la care s‑a adăugat un mare număr de obiecte valoroase de artă românească.
Expoziția Mondială de la New York a funcționat în două sesiuni, și anume în aprilie‑octombrie 1939 și, la cererea publicului, în aprilie‑octombrie 1940, fiind definitiv închisă în ziua de 27 octombrie 1940 din cauza izbucnirii războiului. La 20 noiembrie 1940, Parlamentul român din acel timp a publicat un decret‑lege prin care a acordat puteri depline comisarului român de la New York să lichideze acel pavilion, căci din cauza războiului repatrierea bunurilor nu mai era posibilă. O parte din bunurile de la pavilionul românesc, mai ales mobilă ș.a., a fost donată Universității din Pittsburgh, unde a fost amenajată o sală românească. Dar cea mai mare parte din acele bunuri, inclusiv marmură și lemnărie, precum și diferite opere de artă au fost donate Parohiei „Sfânta Maria” din Cleveland, prin strădania preotului Truță și cu mijlocirea preotului Hațegan. La obiectele recuperate de la pavilionul românesc din New York s‑au adăugat cu timpul unele colecții de artă donate parohiei de diferiți binefăcători. Prima colecție de artă donată Parohiei „Sfânta Maria” a fost făcută de Anișoara Stan (1900‑1954), etnolog de origine din Munții Apuseni, care a emigrat în America în anul 1922, ducând cu ea țesături, broderii, sculpturi și tablouri, colecție care a fost dăruită parohiei de soțul ei, Joseph Rubin, în anul 1960. A doua colecție de artă, formată din picturi și sculpturi ale unor artiști români, donată parohiei române din Cleveland a urmat în anul 1963 din partea familiei O. K. Cosla, cunoscuți colecționari de artă din New York. Dintre donatorii de colecții de artă făcute muzeului Parohiei „Sfânta Maria”, părintele Grama mai amintește: Fundația Culturală Iuliu Maniu din New York, Episcopul Policarp Morușca (1883‑1858), primul ierarh al românilor ortodocși din America; Arhiepiscopul Valerian Trifa (1914‑1987); Arhiepiscopul Nathaniel Pop, conducătorul actual al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Maica Alexandra, Principesa Ileana a României (1909‑1991). Multe obiecte valoroase de artă au fost donate muzeului de artiștii români în trecere prin America sau chiar prin Cleveland, cum a fost George Enescu.
Valoarea acestei cărți publicate recent de părintele Remus Grama stă mai ales în faptul că autorul a reprodus în culori multe din operele de artă conservate în muzeu. La reproducerile respective, autorul a oferit unele explicații, astfel că volumul poate fi folosit drept ghid cu ajutorul căruia cititorul poate să își facă o imagine clară despre bogățiile artistice de patrimoniu cultural românesc din acest muzeu, chiar dacă nu vizitează fizic complexul artistic. Printre operele din muzeu amintim picturi de Nicolae Grigorescu, Teodor Aman, Ion Andreescu, Ștefan Luchian și Teodor Pallady, precum și sculpturi de Oscar Han și Mac Constantinescu. La acestea se adaugă opere reprezentând toate genurile de artă și cultură din toate regiunile românești, apoi costume populare sau litografii ale regilor României, ca și ale multor evenimente majore din istoria poporului român. În sfârșit, amintim un număr mare de icoane vechi pe lemn sau pe sticlă, precum și o serie de cărți vechi, profane sau de cult, sau cărți cu autograful autorilor. Felicităm pe părintele dr. Remus Grama, directorul și curatorul acestui muzeu, atât pentru implicarea sa de‑a lungul anilor pentru punerea în valoare a muzeului, cât și pentru această carte prin care face cunoscut minunatul colț frumos de artă și spiritualitate românească pe meleaguri străine.