Noapte senină de toamnă. Cerul și-a înveșmântat trupul de catifea neagră în mantia-i de stele. Luna se joacă de-a v-ați ascunselea cu bumbii aurii, pitindu-se pe după un vârf de munte. Privesc cerul și mă bucur de frumusețea lui, gândindu-mă la minunatul nostru Creator, Căruia psalmistul i-a închinat cuvinte de laudă: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Psalmul 18, 1). Din peștera Sfinților Misail și Daniil, gândul meu de mângâiere se îndreaptă către tine, surioara mea dragă, cu nume de dor.
Filă din jurnalul unui voluntar
„Dăruind, vei dobândi” este un proiect de voluntariat care asigură cooperarea dintre Școală-Biserică-Familie. Acesta a debutat în anul 2011 și, de la bun început, s-a remarcat printr-o bună colaborare între Colegiul Național „Spiru Haret” și Arhiepiscopia Bucureștilor. Scopul activităților este să ajutăm oamenii aflați în dificultate, sensibilizându-i și implicându-i în problemele comunității pe tinerii cărora le suntem dascăli.
Ediţia din 2021 a proiectului a debutat în dimineața zilei de 5 decembrie, când 54 de elevi ai Colegiului Național „Spiru Haret” au mers la Biserica Parc Rahova 1, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unde au participat la Sfânta Liturghie şi au dus daruri pentru familiile nevoiașe ale parohiei, pe care, de acum înainte, le-au „adoptat”. În data de 6 decembrie, întreaga creștinătate l-a sărbătorit pe Sfântul Ierarh Nicolae, iar în Ajun copiii și-au pregătit ghetuțele pentru ca Moșul să le găsească lustruite şi curate și să le umple cu dulciuri și fructe. Îmi vine în minte povestea „Fetița cu chibrituri”, de Hans Christian Andersen, şi mă întreb, oare câți copii din România adorm nemâncați? Cu siguranţă, mulţi.
Rugăciunea este o jertfă
Am ascultat cuminți slujba în cafasul bisericii și ne-am rugat împreună cu preoții pentru Părintele Patriarh Daniel, pentru conducătorii țării, pentru monahi și monahii, pentru cei aflați pe câmpul de luptă, pentru cei bolnavi, pentru elevii și studenții români, pentru toți locuitorii acestei țări, pentru cei adormiți. Ne-am rupt puțin din timpul nostru și ne-am rugat pentru întreg poporul, într-un glas, clerici şi mireni laolaltă, toți am fost unul. Rugăciunea este o jertfă pe care omul o aduce pe altarul dragostei față de Dumnezeu și de semenii săi.
Părintele citește pericopa evanghelică despre vindecarea femeii gârbove: „Femeie, eşti dezlegată de neputința ta! Și Și-a pus mâinile asupra ei, și ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu” (Luca 13, 11-13). Femeia din Sfânta Evanghelie, pe care Mântuitorul Hristos o vindecă, era gârbovă de 18 ani… Gârbovirea femeii, ne explică părintele, nu trebuie privită strict ca boală fizică, ci și ca o lipsă de empatie și sensibilitate faţă de semeni. „Gârbovirea” poate semnifica aplecarea și concentrarea noastră pe lucrurile materiale, pe lucrurile care ne aduc confort și bunăstare personală. Sigur, nu este deloc greșit să ne dorim o viață cât mai bună, dar este greșit să ne concentrăm toată energia pentru împlinirea acestui scop, ca singur țel al vieții noastre. Prin dorința de a-i ajuta pe semenii noștri consider că reușim să ne „îndreptăm”, să ne recăpătăm verticalitatea noastră de oameni care poartă în sine chipul lui Dumnezeu.
Elevii și părinții au așteptat cu emoție întâlnirea cu familiile din parohie. Au venit cu daruri oferite din plinătatea sufletelor lor curate de tineri. Întâlnirea a fost emoționantă și pentru noi, și pentru familiile care acum sunt ale noastre. Lacrimile au curs și de o parte, și de cealaltă, dar nu de jale, ci de bucurie și de speranță. Speranța că tot mai puțini copii vor fi asemenea fetiței cu chibrituri, în situația de a-și închipui o viață mai bună privind la flacăra unui chibrit aprins.
Mântuitorul Iisus Hristos ne-a spus: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Ce înseamnă de fapt milostenia? Să fii bun la suflet, să fii compătimitor și empatic la nevoile semenilor tăi. De ce vom fi fericiți experimentând acest îndemn al Mântuitorului? Ne răspunde Sfântul Ioan Gură de Aur: „Milostenia este cea mai simplă cale de a ajunge la Dumnezeu”, iar Sfântul Paisie Aghioritul ne spune că oamenii cheltuiesc averi uriașe pentru a ajunge în spațiu, iar creștinii cu un posmag pot ajunge în Rai. Vă dați seama cât de puțin trebuie să oferim pentru a ajunge în Rai?
O altă activitate din cadrul proiectului, la fel de emoționantă și dătătoare de speranţă, a avut loc în data de 8 decembrie, când elevii Colegiului Național „Spiru Haret” au oferit daruri și produse pentru 36 de copii aflați în plasament la DGSAPC, sector 4. Întâlnirea a avut loc la Paraclisul „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Nectarie” al DGSAPC.
„Dăruind, vei dobândi“ va continua
Programul „Dăruind, vei dobândi” va continua pe parcursul întregului an şcolar 2021-2022. În rândurile de mai jos, redau câteva gânduri ale elevilor participanți la primele activităţi din cadrul proiectului:
„A fost o onoare să particip la acest eveniment! Faptul că am avut șansa de a da cadouri unor persoane nevoiașe mi-a adus o liniște sufletească de care aveam nevoie” (Ilinca Cristina Iorgoaia, clasa a IX-a).
„Duminica aceasta, împreună cu colegii mei de clasă, am ajutat o familie frumoasă, formată dintr-o mamă și trei fete, să se bucure de susținerea comunității. Am fost impresionată că dorința lor de Crăciun era să aibă curent electric. Ceea ce noi toți credem că este un lucru obișnuit, pentru această familie este un lucru extraordinar. Fetele își doresc să aibă lumină pentru a putea citi și învăța. Am realizat că fiecare dintre noi poate face diferența pentru cineva în nevoie. Și atunci când oferi, primești mult mai mult. Eu am primit multă căldură din privirile și vorbele acestei familii. Simt că am primit mult mai mult decât am oferit și asta mă face fericită” (Miruna Mihai, clasa a X-a).
„Mă bucur că am avut șansa să particip la această activitate. Văzând sclipirea de speranță din ochii oamenilor pe care i-am ajutat, am realizat cât de important este să dăruiești celor din jurul tău, nu neapărat lucruri, cât o parte din timpul personal. Consider că vorbele părintelui și activitatea în sine m-au învățat o lecţie de viață binevenită oricui: dacă putem, să ajutăm” (Oana Băcescu, clasa a XI-a).
„Mulțumesc mult pentru această experienţă, în care am avut ocazia să ajut persoane nevoiașe. M-am bucurat enorm când le-am văzut fericirea de pe feţe și am realizat că nu apreciem ceea ce avem, decât în momentul în care este prea târziu. Această activitate mi-a deschis ochii și m-a făcut să mă simt recunoscătoare pentru ceea ce am” (Daria Enescu, clasa a XI-a).