„Harta mea. Istoria ascunsă din drumul către școală”

La Școala Gimnazială de Arte nr. 5 din București s-au desfășurat recent atelierele din cadrul proiectului „Harta mea. Istoria ascunsă din drumul către școală”, proiect educativ și cultural finanțat de Primăria Sectorului 3. Partici­panții au fost elevi de la Școala Gimnazială „Leonardo da Vinci”, de la Școala Gimnazială nr. 78 și de la Școala Gimnazială „Cezar Bolliac”.

Elevii participanți au descoperit şi au interpretat istoria și cultura locurilor în care învață sau locuiesc și pe care le traversează zilnic în drumul spre școală. Practic, drumul lor către școală este unul inițiatic, cu locuri încărcate de semnificații istorice și povești. Materialul documentat, colectat de elevi, va fi transpus într-o carte-obiect cu harta lor personală sau/și într-o serie de filmu­lețe care vor fi apoi editate și montate într-un film de prezentare a sectorului 3, văzut prin ochii copiilor. Elevii trec astfel printr-un proces de documentare pe care îl pot scrie, desena sau filma, având ca temă locul ales spre prezentare.

În luna octombrie a acestui an a avut loc programul Ateliere și Work­shopuri, prin care elevii au fost inițiați în montajul de film, cadre și moduri de realizare ale acestuia de către Vlad Chiriță - regizor, precum și în realizarea de carte și texte originale, prezentare susținută de lect. univ. dr. Bogdan Tănase - profesor la Facultatea de Litere a Univer­sității din București. Pe lângă cei amintiți au fost prezenți la atelier prof. Virginia Marilena Stan, director al școlii „Leonardo da Vinci”, prof. Daniel Voitan, coordonator din partea școlii „Leonardo da Vinci”, și Anca Maria Ciofîrlă, coordonator de proiect, Asociația Montage.

Bucuria adusă elevilor de acest proiect se vede în gândurile și sentimentele lor sincere. Prin locurile descoperite de ei, (re)descoperim și noi (dascăli, părinți, bunici) parte din istoria și cultura poporului nostru, de multe ori uitată sub povara vremurilor pe care le parcurgem. Iată câteva mărturii ale copiilor:

„Nu mai văzusem biserica până atunci. Era prima oară când am fost să o vizitez. Era o zi de septembrie destul de friguroasă, dar, din fericire, eram îmbrăcată corespunzător pentru a mă bucura de mica vizită. Ajunsă acolo, am rămas destul de dezamăgită de faptul că biserica încă nu a fost terminată, având schele din lemn la baza sa. Totuși, Biserica «Sfântul Nicolae»- Ghica, Paraclis universitar, era ceva diferit de ce văzusem până atunci. Avea o arhitectură aparte, în stil rusesc, având acele turnuri care ieșeau în evidență. Am început să fac poze din toate unghiurile posibile, vrând să rămân cu o amintire frumoasă. Am intrat și în curtea bisericii pentru a admira mai bine micile detalii. A fost minunat, liniștitor, o experiență pe care sigur nu o voi uita. Este foarte important să fim curioși, să mergem să descoperim lucruri noi, locuri noi, oameni noi. Aceste detalii mici ne fac viața mai distractivă și ne fac să ni le amintim cu bucurie atunci când avem un moment mai greu. Aceste lucruri ne fac să fim mândri că avem o țară frumoasă, plină de istorie și poveste. Aceste lucruri ne fac să ne simțim acasă” (Anastasia Cazacu și Parascheva Ignat, clasa a VIII-a).

„Pentru mine, Școala Gimnazială de Arte nr. 5 este instituția în care am avut prima întâlnire cu pianul, o experiență care mi-a îmbogățit viața și mi-a deschis o perspectivă nouă asupra muzicii. De opt ani frecventez cursurile de pian ale acestei școli alături de sute de alți copii care studiază diverse instrumente muzicale sau urmează cursuri de pictură sau cor. Această clădire e mai mult decât o școală: este locul în care talentul și pasiunea dau naștere unor lucruri minunate care transformă și înfrumusețează viețile elevilor și ale profesorilor” (Alexia- Andreea Voicu și Maria Bitere, clasa a VIII-a).

„Mă aflu acum pe drumul care duce spre școală, acel drum plictisitor, parcurs de prea multe ori de pașii mei grăbiți și de mintea mea preocupată de gândurile de la școală. Mă aflu acum pe drumul și strada care duc prea multe secrete istorice în spate pe care nu le știe nimeni. Mă aflu, de fapt, în fața fostei fabrici de trăsuri Herman Riber, pe strada Romulus, în vechiul cartier evreiesc… Poate vă întrebați cum am descoperit acest loc plin de istorie din București. Ei bine, întotdeauna am considerat că pentru a descoperi mici frumuseți ale Bucureștiului trebuie să iei acest oraș la pas. Într-adevăr, există multe alte clădiri, mult prea cunoscute din București, dar pentru locuitorii de aici acestea nu mai au aproape nici un farmec… Mult prea aglomerate, pline de turiști care au venit doar pentru a face niște poze și să le posteze pe tot felul de platforme. În ziua de azi găsești greu vreo persoană care să se uite în jur și să aprecieze micile lucruri care te fac fericit. Am trecut pe lângă această clădire și încă trec, dar nu mi-am dat niciodată seama de importanța ei. Totuși, într-o zi am decis să mă uit puțin mai atentă în jur și să observ clădirile. În mod special, m-a impresionat o clădire cu o fațadă foarte impunătoare și un stil arhitectural mult mai complicat decât al celorlalte case” (Maria Mustață și Petra Cristiana Grădinariu, clasa a VI-a).

„O doamnă îmbrăcată elegant, cu o eșarfă galben-albastră prinsă de poșetă, se uita cu ochii triști spre monumentul care ar trebui să fie inima, cel puțin spirituală, a României, abia deslușind cuvântul Cer­nă­uți. A venit la Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou să se roage. Nu și-a putut aduce mama din Cer­năuți la București, e prinsă în război alături de alți români. Nu a mai vă­zut-o de mai bine de un an. E prea bolnavă ca să poată suporta dru­mul. Inima femeii este zbuciumată ca și istoria monumentului. Își întoarce capul din nou spre biserică, spre Dumnezeu și se gândește: Cât de departe sunt românii de inima lor?!” (Maya-Maria Stanciu, clasa a VII-a).

Cartea-obiect va fi distribuită școlilor implicate, școlilor din sector și publicului larg, fiind tipărită în 500 de exemplare. Filmul și alte materiale video vor fi publicate pe website-ul proiectului, accesarea fiind gratuită. La finalul proiectului, elevii participanți, precum și coordonatorii lor vor primi diplome și vor fi menționați pe paginile dedicate proiectului. Totodată, va avea loc o lansare a cărții și o prezentare a filmului documentar realizat de elevi.

(Cosmin-Gabriel Marin este profesor la Școala Gimnazială „Leonardo da Vinci” din București)