La ora de religie, Hristos ni Se oferă ca model

Sub orice formă s‑ar desfășura ora de religie, ea trebuie să fie pentru copii o cale prin care să ajungă la Dumnezeu, să învețe să comunice cu El, să‑L cunoască și să‑L iubească. De multe ori am afirmat că, dacă la un moment dat, fie și numai pentru un singur elev dintr‑o clasă întreagă, ora de religie a constituit sursa lui de cunoaștere, de adevăr revelator, care l‑a determinat să‑L urmeze pe Hristos, atunci obiectivul meu, ca profesor, a fost îndeplinit.

Impresiile elevilor mei despre ora de religie m‑au bucurat și m‑au încurajat, făcându‑mă să realizez cât este de important acest timp petrecut cu ei în rugăciune, mărturisindu‑le despre viețile sfinților sau lămurindu‑i cu privire la teoriile greșite, despre care ei citesc pe internet. În plus, mi‑am dat seama că, deși au la dispoziție o sursă inepuizabilă de informații despre religia creștină, totuși au nevoie de îndrumare, de selectarea materialelor și, nu în ultimul rând, de o persoană care să le întărească preceptele morale învățate acasă și la biserică. Felul cum descriu ei ora de religie îmi arată limpede cât de mult preţuiesc învăţăturile creştine, de aceea, în cele ce urmează, prefer să le dau lor „cuvântul”.

„Ora de religie are o importanță uriașă, fiind singura care mă învață să fiu un om bun și să iau decizii corecte în viață. Mă învață să apreciez ceea ce am și să mă bucur de toate lucrurile mărunte care îmi fac viața mai frumoasă. Ea reprezintă o abatere de la monoton, o eliberare de stres, aducându‑mi o stare de liniște, de reflectare a faptelor săvârșite. Acum, mai mult ca oricând, noi, adolescenții, avem nevoie de astfel de repere care să ne ajute să ne dezvoltăm armonios, să apreciem valorile autentice și să simțim prezența lui Dumnezeu în tot ceea ce facem” (Alina Bîtu).

„Cel mai mult îmi place la ora de religie când doamna intră în clasă și rostim rugăciunea pe care ne‑a învățat‑o de când eram prichindei” (Alexandra Tănase).

„Ora de religie a reprezentat nu doar aprofundarea cunoștințelor mele în acest domeniu, cum ar fi istoria bisericească, viețile sfinților sau morala creștină, ci mai mult decât atât, aici am învățat să mă regăsesc, să înțeleg scopul vieții și cum să fiu mai aproape de Dumnezeu. Consider că această oră a însemnat enorm din punct de vedere spiritual, fiind o cale de cunoaștere a tainelor și a valorilor pe care doar religia le poate descoperi” (Cristian Țintea).

„Pentru mine, Dumnezeu este totul: sprijinul meu, prietenul și confidentul meu, Căruia mă rog atunci când mi‑e greu și Care îmi dă putere. Nimic nu se compară cu pacea și bucuria pe care le primesc atunci când simt prezența lui Dumnezeu la slujbele Bisericii, în rugăciune și la orele de religie. La El toate sunt cu putință, căci vede prin sufletul meu și îmi dă curaj să trec peste toate problemele. Ora de religie? O oră liniștită și frumoasă în care Hristos ni Se oferă nouă ca model. Învățăm lucruri noi, lecții de viață, luăm aminte la faptele sfinților, cugetăm la libertatea cu care Dumnezeu ne‑a înzestrat sufletul. Doamna profesoară ne ajută și ne îndrumă pe calea cea bună, mai grea și plină de ispite, dar în final plină de roade duhovnicești. Se face înțeleasă ușor, iar ora de religie este așteptată cu drag de către majoritatea elevilor. Nihil sine Deo” (Bianca Stancu).

„Ora de religie reprezintă una dintre cele mai relaxante ore. Apreciez că doamna profesoară este deschisă și că pot s‑o întreb orice doresc. De aceea, ora de religie înseamnă liniște, informație, comunicare, inspirație. Ea este importantă în dezvoltarea noastră, deoarece ne întărește credința și încrederea în noi. Aici ne sunt reamintite motivele pentru care Îl iubim pe Dumnezeu. El este stâlpul nostru în necazuri și dureri, dar și binefăcătorul căruia I se cuvine mulțumire și recunoștință. După părerea mea, ora de religie are rolul de a ne forma, de a ne face mai respectuoși, mai buni și, cel mai important, de a ne învăța să‑L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru” (Alexandra Năstase).

„Educația înseamnă formarea și dezvoltarea personalității unui om. Ora de religie este singura care mă face să cuget asupra sufletului meu, care mă învață, într‑un cuvânt, să fiu om. Se împlinesc 10 ani de când fac religie la școală. Acești ani au fost și vor fi anii copilăriei mele, plini de armonie dumnezeiască, de liniște și de îndemnuri religioase. Această oră este foarte prețioasă pentru că am învățat multe și m‑a ajutat să‑l determin și pe tatăl meu să meargă la biserică. O oră în care ne‑am rugat împreună, intrând în comuniune cu Dumnezeu, în care doamna profesoară ne‑a povestit cu atâta dragoste încât simțeam că ne aflam și noi în acele timpuri când Iisus îi învăța pe oameni, le vorbea în pilde sau săvârșea minuni. Ora de religie este categoric ora mea preferată!” (Adriana Pluteanu).

„În zilele de sărbătoare mergem la biserică, iar doamna profesoară ne explică semnificația acelor zile și cum să ne comportăm în timpul slujbei. În cadrul orei de religie reușim să ne regăsim și să comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. În general, ora de religie este relaxantă pentru că citim, discutăm, fără teama de a greși. Nu cred că aș fi atât de atrasă de ora de religie dacă s‑ar desfășura altfel. Consider că lui Dumnezeu I se cuvine recunoștință chiar și atunci când greutățile vieții ne copleșesc” (Roxana Cîrstea).

Amintirile părintelui Octavian Popa, absolvent al liceului nostru, astăzi co‑slujitor la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Teșila I, comuna Valea Doftanei, pe lângă faptul că mă emoționează și mă onorează, mă determină să conștientizez puterea harului lui Dumnezeu care lucrează prin oameni. Ora de religie m‑a ajutat foarte mult pe parcursul școlii gimnaziale și al liceului să nu pierd legătura cu Dumnezeu, să nu mă depărtez, cel puțin, nu atât de tare. Cea mai frumoasă și mai interesantă oră o socoteam ora de religie. Cea mai așteptată oră era cea de religie, cu toate că în cadrul disciplinelor școlare are loc doar o dată pe săptămână. Și poate că ora de religie nu ar fi fost așa de interesantă dacă nu aș fi avut și un profesor pe măsură. Se perindaseră mulți profesori de religie la școala noastră. În fiecare an era altcineva. Am fost foarte bucuroși când am auzit că vom avea un profesor care va rămâne permanent. Cu o înfățișare demnă și smerită deopotrivă, ne‑a ajuns la suflet tuturor din primele clipe. Vorbea despre Dumnezeu, despre credință și moralitate într‑un asemenea mod, că te captiva și voiai să mai asculți, și să mai asculți... nu te mai săturai. Cred că în zilele noastre, în cadrul disciplinelor școlare, ora de religie a rămas un liman de care, dacă te agăți, șansele să te rătăcești sau să te pierzi sunt foarte mici. Și chiar dacă te pierzi, mai devreme sau mai târziu te vei întoarce la Dumnezeu. Ora de religie te învață numai ceea ce este bun, iar învățătura pe care o primești este de folos nu doar pentru viața aceasta scurtă și trecătoare, ci te pregătește pentru eternitate.